ePathology.ro

SEMNELE CLINICE CARDINALE ALE INFLAMAŢIEI ACUTE SUNT :

1. RUBOR (ERITEM) – PRIN VASODILATAŢIE
2. TUMOR (EDEM) – PRIN CREŞTEREA PERMEABILITĂŢII CAPILARE
3. CALOR (CĂLDURĂ) – PRIN CREŞTEREA FLUXULUI SANGVIN
4. DOLOR (DURERE) – PRIN MEDIATORII CHIMICI SAU PRIN PRESIUNEA MECANICĂ EXERCITATĂ PE TERMINAŢIILE NERVOASE LOCALE
5. FUNCTIO LESSA (IMPOTENŢA FUNCŢIONALĂ)

CELULELE DIN INFILTRATUL INFLAMATOR POT FI :

• PMN – caracteristice inflamaţiilor acute şi sunt primele care ajung la locul inflamaţiei (au o viteză de ~ 20 μm / min); sunt celule mobile (fac mişcări amoeboidale prin pseudopode); pot ieşi din capilare şi migrează în ţesuturi, ca răspuns la chemotaxie. Sunt active în condiţii de hipoxie şi posedă granule cu echipament enzimatic complex (hidrolaze acide) şi radicali liberi de oxigen. Sunt capabile de fagocitoză şi sunt sursă de acid arahidonic pentru producţia de prostaglandine.
• Macrofagele – derivă din monocitele circulante şi migrează din venule în ţesutul inflamat. Au capacitate fagocitară şi o dată activate devin celule prezentatoare de antigen (APC); în anumite condiţii pot fi tumoricide.
• Eozinofilele – sunt implicate în reacţiile de hipersensibilitate; conţin aril sulfataze, histaminaze şi proteina cationică eozinofilică. Sunt asociate cu infecţii alergice şi parazitare.
• Plasmocitele – derivă din limfocitele B activate şi produc anticorpi; apar după 1 săptămână şi sunt asociate inflamaţiei cronice.
• Limfocitele – apar în inflamaţiile cronice nespecifice şi participă la răspunsul imun umoral (limfocitele T helper CD4+) şi celular (limfocitele T citotoxice CD8+); sunt responsabile de eliberarea unor citokine (IL-2, IL-4 etc.) ce atrag alte celule la locul inflamaţiei.

Celulele inflamatorii, MET: