ePathology.ro

Inflamaţia cronică poate apare după o inflamaţie acută, prin persistenţa stimulului nociv sau poate apărea de novo (ex.: ulcerul peptic cronic). Inflamaţia cronică granulomatoasă poate fi nespecifică sau specifică. Se poate uneori vindeca prin fibroză.

Leziunile tisulare, inflamaţia acută, ţesutul de granulaţie, repararea şi răspunsul imun au loc simultan.

Caracteristic este infiltratul limfo-plasmocitar şi macrofagic.

Factorii predispozanţi pot fi persistenţa stimulului nociv (ex.: sucul gastric în ulcer), răspunsul imun neadecvat sau o boală autoimună persistentă (poliartrita reumatoidă, colita ulcerativă)

Granuloamele pot fi nespecifice (ex.: granulomul Fraenkel din tifosul exantematic), specifice (ex.: granulomul cazeos din TBC) sau granulomul de corp străin.

DESCRIERE GENERALĂ

Orice reacţie inflamatorie prelungită devine cronică după un timp (ex.: hepatita cronică după 6 luni, bronşita cronică după 3 luni).

Inflamaţia cronică este ca o balanţă, ce menţine un echilibru între leziunile tisulare continui şi cele reparatorii, atunci când ele se petrec simultan.

Supuraţia poate progresa spre inflamaţie cronică datorită ineficienţei drenajului puroiului sau datorită prezenţei unui material necrotic.

Inflamaţia cronică apărută de la început poate fi determinată de : corpi străini (talc, azbest), vascularizaţie săracă, răspuns imun neadecvat sau o serie de microorganisme cum ar fi bacilul Koch sau bacilul Hansen.

Factorii ce pot ajuta la vindecarea unei inflamaţii cronice includ :

• Administrarea de antibiotice
• Îndepărtarea chirurgicală a materialului străin sau a ţesutului necrozat
• Îmbunătăţirea nutriţiei prin administrare de vitamine şi minerale.

Celulele efectoare

Celulele efectoare principale din inflamaţia cronică sunt limfocitele, plasmocitele şi macrofagele, cu rol în eliberarea unor mediatori chimici, a radicalilor liberi de oxigen, enzime proteolitice, citokine (IL1, IL-2 etc.) şi factori de creştere (PDGF, EGF).

Factorii de creştere stimulează neoformarea de vase, diviziunea şi migrarea fibroblastelor. Citokinele sunt molecule semnal cu rol în comunicarea intercelulară.

Inflamaţia granulomatoasă este o varietate particulară a inflamaţiei cronice, care apare atunci când PMN-urile nu pot fagocita şi neutraliza agentul patogen.

Un exemplu îl constituie bacilul Koch, care “scapă” fagocitozei, prin inhibarea fuzionării fagozomului cu lizozomul.

Alt exemplu îl constituie prezenţa materialelor străine neviabile în ţesut ce nu pot fi distruse enzimatic (praf de cărbune în antracoză, cristale de uraţi în gută, keratina în chiste epidermoide sau materialele chirurgicale: catgut, talc).