ePathology.ro

Inflamaţia exsudativă - Exsudatul seros este un exsudat galben-citrin ce conţine săruri minerale, proteine, rare celule; reprezintă stadiul de debut al inflamaţiei sau apare ca reacţie în jurul unor focare alergice sau în înţepături de insecte.

Apare pe piele în arsuri sub formă de bule, în urticarie, pe mucoase (vagin), pe seroase (pleura, pericard, peritoneu), în organe (hepatita acută, apendicita acuta).

Inflamaţia exsudativă - Exsudatul fibrinos conţine multă fibrină şi apare pe mucoase, seroase şi în parenchimul pulmonar.

Pe mucoase, exsudatul fibrinos şi zona de necroză formează pseudo-membrane.

Prototipul îl reprezintă difteria cu localizarea falselor membrane pe faringe, laringe, trahee, determinând crupul difteric ce duce la asfixie şi moarte. Agentul etiologic este Corinebacterium Difteriae.

Macroscopic se constată depozite aderente, cenuşiu-gălbui, proeminente, care la îndepărtarea de pe mucoase lasă o ulceraţie sângerândă, cu un fond hemoragic murdar.

Microscopic se observă o reţea de fibrină în ochiurile căreia se găsesc epitelii necrozate şi leucocite alterate. Reţeaua se formează prin acţiunea necrotizantă a exotoxinelor bacilului difteric, cu precipitarea fibrinei.

Pe seroase, se constată depozite de fibrină, filamentoase, albicioase, cu aspect de “tartină de unt deslipită” (Laenec); microscopic se observă filamente eozinofile dispuse linear sau granular pe un mezoteliu alterat, iar sub mezoteliu hiperemie, edem şi puţine leucocite. Apare în pleurezia fibrinoasă (din TBC, infarct pulmonar, pneumonie lobară), pericardita fibrinoasă (din reumatismul articular acut, uremie, infarct miocardic) şi peritonita fibrinoasă (din ulcerul gastro-duodenal, apendicită, colecistită).

Când exsudatul e în cantitate redusă e îndepărtat prin fibrinoliză, fagocitare macrofagică, drenare limfatică, cu resorbţie şi vindecare.

Când e în cantitate mare exsudatul se organizează : fibrina e un stimul pentru proliferarea fibroblastică cu sinteză de colagen şi formarea unui ţesut de granulaţie ce obliterează cavităţile; apar astfel bride şi aderenţe pe seroase (pe cord poartă denumirea de acretio cordis).

In parenchimul pulmonar inflamaţia fibrinoasă apare în pneumonia francă lobară cu Pneumococ.

Microscopic, în faza de hepatizaţie roşie se observă o reţea de fibrină cu hematii, iar în faza de hepatizaţie cenuşie, o reţea de fibrină cu PMN.

Macroscopic, plămânul este dens, cu o culoare şi consistenţă asemănătoare ficatului. Evoluţia este spre resorbţie sau organizare cu cicatrizare colagenă şi carnificaţie.

Inflamaţia exsudativă - Exsudatul purulent se datorează germenilor piogeni, cu mare putere de invazie, cu necroza ţesuturilor (stafilococul auriu, streptococul piogen).

Microscopic, exsudatul conţine celule alterate, germeni distruşi, piocite.

Macroscopic, puroiul poate fi galben-cremos, vâscos, în infecţia cu stafilococ, verzui-apos, în infecţia cu streptococ, albastru, în infecţia cu Piocianic, grunjos, ca “grăunţele de porumb”, în infecţia cu Actinomyces.

Prin amestec cu serozitate sau fibrină se formează un exsudat seropurulent sau fibrinopurulent.

Evoluţia inflamaţiei purulente poate fi spre fistulizare (traiect patologic între 2 cavităţi), resorbţie prin intermediul macrofagelor, cu vindecare şi cicatrizare, drenaj chirurgical (“ubi pus, ibi vacuo”), sau persistenţa puroiului, cu transformare chistică reziduală şi calcificare.

 

Inflamaţia purulentă circumscrisă se numeşte abces.

Abcesul se caracterizează prin acumularea puroiului într-o cavitate apărută prin distrugerea ţesuturilor sub acţiunea enzimelor lizozomale; la periferie, abcesul e delimitat de membrana piogenă compusă dintr-o reţea de fibrină, leucocite, iar la periferie, ţesut de granulaţie şi fibre colagene dense.

O particularitate o prezintă abcesul hepatic care poate fi pileflebitic (cu poartă de intrare pe calea venei porte şi apariţia unor abcese parenchimatoase ce dau ficatului aspect de “burete” – abcesul Chauffard), arterial (poartă de intrare artera hepatică, cu abcese subcapsulare) şi colangitic (pe calea ductelor biliare, cu o culoare verde).

Furunculul este o varietate de abces ce se dezvoltă în derm la nivelul unităţii pilo-sebacee; e constituit dintr-un dop necrotic centrat de un fir de păr, înconjurat de puroi şi o zonă hiperemică dureroasă.

Un buchet de furuncule formează carbunculul, mai frecvent în zona sacrată şi interscapulo-vertebral.

Inflamaţia purulentă difuză poartă denumirea de flegmon.

Flegmonul se caracterizează prin acumularea de puroi fără tendinţă la încapsulare, ce se extinde difuz, de-a lungul septurilor conjunctive şi a spaţiilor anatomice.

Acumularea puroiului într-o cavitate preformată se numeşte empiem; empiemul pleural se numeşte piotorax, cel pericardic - piopericard, în articulaţii se numeşte pioartros, la nivelul colecistului – piocolecist, în trompa uterină – piosalpinx.

Se descriu şi inflamaţii purulente aseptice, prin acţiunea unor substanţe ca terebentina, sublimatul, zincul.

Inflamaţia exsudativă - Exsudatul hemoragic conţine multe hematii şi apare prin leziuni vasculare, în infecţii gripale, variolă, antrax, tifos exantematic, leziuni alergice şi hiperergice (ex.: glomerulonefrita focală din endocarditele subacute), IRC cu uremie şi la nivelul seroaselor în TBC sau cancer.

Antraxul – bacilul carbunos (dalacul)

Bacil Gram (+), aerob, dispus in lanturi sau gramezi, in forma vegetativa sau spori in forma de rezistenta

• Forme cutanate – pustula carbunoasa
• Forme pulmonare – pneumonia cu anthrax – 100% mortalitate in 48h
• Forme digestive
• Forme meningeale

Cel mai utilizat agent infectios in atacurile bioteroriste