ePathology.ro

 
Cavitatea orala

• Cele mai frecvente malformaţii sunt palatoschizisul şi cheiloschizisul (“buza de iepure”).
• Alte malformatii din zona capului si gatului cuprind chistul de canal tireoglos si chistul branhial
• Stomatitele infecţioase se pot datora infecţiei cu : virusurile Herpex Simplex 1, Epstein-Barr, Coxsachie A sau fungi de genul Candida Albicans.
• Epulisul este un granulom inflamator la nivelul gingiei.
• Ranula reprezintă un chist mucinos de retenţie pe planşeul cavităţii bucale

Patologia orala
Caria dentară apare ca rezultat al distrugerii smalţului şi dentinei de acidul format de bacteriile din placa dentară – tartru; in mod normal, acidul este neutralizat de secreţia alcalină a salivei.

Densitatea plăcii bacteriene împiedică saliva să ajungă la smalţ, iar acidul dizolvă hidroxiapatita de calciu şi pătrunde în grosimea dintelui decalcificându-l şi producând o cavitate numită carie.

Bacteriile pătrund în continuare în dentină şi canalele dentinale pe care le demineralizează şi le lichefiază şi ajung în cavitatea centrală producând 2 complicaţii : pulpita acută şi abcesul periodontal sau apical.

Parotidita epidemica

Parotidita epidemica este o inflamaţie acută exsudativă (sialadenita parotidiană) dată de virusul urlian (paramixovirus) care de obicei afectează glandele salivare mari (în special glandele parotide).

Virusul are chemotactism pozitiv pentru pancreasul exocrin, testicule, ovare

Între acini şi canale interstiţiul prezintă hiperemie şi exudat abundent seros, slab colorat, acidofil, cu  elemente inflamatorii limfo-histiocitare, uneori cu fibroza

Infectie cu citomegalovirus (CMV) in glanda salivara

Amigdalita cronica hipertrofica

Amigdalita acuta:

• Parenchimatoasa (hiperemie + exsudat albicios)
• Foliculara (pultacee)

Consecintele amigdalitei acute:

• Abcesul peri-tonsilar
• Abcesul retrofaringian
• Angina Ludwig (flegmon al gatului)

Amigdalita cronica – hiperproductie de keratina la nivelul criptelor amigdaliene (colonizate cu Actynomices care intretin procesul inflamator) si hiperplazie limfoida foliculara reactiva

Tumori ale cavitatii orale

Carcinomul scuamos al cavităţii orale apare mai frecvent la bărbaţi, cu varsta mai mare de 65 de ani, cu localizare la buza inferioară, pe zone expuse la soare sau traume repetate si limbă (2/3 antero-laterale); poate apare pe focare de displazie.
Tumorile sunt de obicei bine diferenţiate, cu keratinizări, infiltrare locală şi metastaze în ganglionii latero-cervicali

Ameloblastomul (adamantinomul) apare în mandibulă şi se caracterizează prin prezenţa de cuiburi de celule stelate incluse în ţesut conjunctiv lax, delimitate la periferie de celule fusiforme.
Tumora derivă din epiteliul fetal odontogenic (“reticul stelat”) şi formează chiste, cu distrugerea substanţei osoase. Poate avea câteva forme histologice, mai frecvente fiind forma foliculară, achantomatoasă şi plexiformă
Tumora Abrikosov (mioblastom) este o tumora cu celule granulare la nivelul limbii, cu originea în celulele Schwann (S-100 pozitive)

Tumorile glandelor salivare

Tumorile glandelor salivare apar cel mai frecvent în parotidă şi pot fi benigne (marea majoritate) sau maligne.
Cea mai frecventă tumoră benignă este adenomul pleomorf (tumora mixtă) ce poate apare în orice glandă salivară, urmată de tumora Warthin (adenolimfomul) ce apare numai în parotidă

Adenomul pleomorf se caracterizează printr-o proliferare adenomatoasă însoţită de metaplazie condroidă, mixoidă sau osoasă a stromei
Tumora Warthin (adenolimfomul / cystadenoma papiliferum lympho-matosum) se caracterizează prin prezenţa unor structuri limfoide foliculare incluse într-o proliferare adenomatoasă cu aspect chistic, în care structurile limfoide sunt delimitate de un epiteliu cubo-cilindric de tip oncocitic

Cea mai frecventă tumoră malignă este carcinomul adenoid chistic, caracterizat printr-o proliferare epitelială cu aspect cribriform, cu model de creştere lent, potential local distructiv crescut şi diseminare perineurală
Carcinomul scuamos poate apare la nivelul glandelor salivare, având forme de la bine diferenţiate (cu perle orto- sau parakeratozice) până la forme slab diferenţiate (nekeratinizant)
Carcinomul cu celule acinare este o tumora rara, cu formarea unor structuri tubulare, cu celule cubo-cilindrice, palide, fin granulare, cu nuclei mici, asezati apical (polarizare inversa)
Alte tumori ale glandelor salivare sunt: carcinomul muco-epidermoid, adenocarcinomul cu celule bazale, carcinom pleomorf, carcinoma ex- pleomorphic adenoma

Adenom pleomorf

Macroscopic: nodul incapsulat, bine delimitat, pe sectiune cu aspect albicios, ce determina tumefierea zonei parotidiene, deasupra unghiului mandibulei

Poate prezenta zone extinse in tesutul parotidian inconjurator si poate afecta nervul facial

Are structura histologica bifazica, iar lipsa componentei mezenchimale atrage denumirea de adenom monomorf; se poate transforma malign in cazurile netratate, dupa un timp indelungat (carcinoma ex pleomorphic adenoma) ~ 2% din cazuri