ePathology.ro

Necroza 

Necroza reprezintă o moarte celulară violentă a unui grup de celule dintr-un organism viu.

Necroza poate fi cauzată de :

• ischemie – ex.: infarctul miocardic apărut prin tromboza pe o placă de aterom fisurată a unei artere coronare
• toxine – ex.: lecitinaza produsă de Clostridium Welchi (bacterie anaerobă ce produce gangrenă) degradează membranele celulare
• reacţii imune – ex.: activarea complementului sau a limfocitelor T cu distrugere celulară
• factori fizici – ex.: traume mecanice, cu rupturi celulare; căldura, cu accelerarea ratei degradării proteice; îngheţarea ţesuturilor duce la formarea de cristale intracelulare, cu rupturi membranare

Cauza cea mai frecventă a necrozei este ischemia; cei mai sensibili la ischemie sunt neuronii din hipocampus şi cerebel, iar cele mai rezistente sunt fibroblastele ţesutului conjunctiv.

Există 2 tipuri majore de necroză : de coagulare (uscată) şi de colicvaţie (umedă).

Necroza de coagulare apare în organe solide cu circulaţie vasculară terminală. După 12-24 de ore, ţesutul necrozat are o culoare alb-gălbuie este umflat şi dens. In jurul lui se dezvoltă un lizereu roşiatic, indicând o reacţie inflamatorie perinecrotică.

Nucleii devin picnotici şi denşi (karyopicnoza), apoi se fragmentează în blocuri (karyorhexis) şi se dizolvă (karyoliza). La nivel citoplasmatic are loc coagularea şi denaturarea proteinelor, urmată de plasmorhexis şi plasmoliză.

In ţesuturile necrozate este pierdută activitatea enzimatică a succinat dehidrogenazei (SDH) – folosită ca test de viabilitate în infarctul miocardic.

Necroza de colicvaţie apare în ţesuturi bogate în apă şi lipide, cum ar fi creierul sau măduva spinării. In infarctul cerebral, ţesuturile devin moi şi formează un chist plin cu un lichid tulbure, dezorganizând arhitectura tisulară normală.

Gangrena este o formă specială de necroză cu suprainfecţie cu microorganisme anaerobe, care produc enzime ce degradează ţesuturile (putrefacţie) şi se extind de-a lungul spaţiilor anatomice, ducând la şoc toxico-septic şi deces.

Etape necroza:

• Stadiul I : prenecroza. Se caracterizează prin leziuni celulare distrofice reversibile.
• Stadiul II : necrobioza. Se caracterizează prin leziuni celulare distrofice ireversibile, în care predomină procesele catabolice faţă de cele anabolice; celulele sunt “în agonie”
• Stadiul III : necroza propriu-zisă. Se caracterizează prin întreruperea activităţii vitale a celulei ca sistem biologic
• Stadiul IV : postnecroza. Se caracterizează prin autoliza şi dezintegrarea celulei prin acţiunea enzimelor lizozomale proprii şi generarea unui răspuns inflamator.