ePathology.ro

Tumorile cu creştere rapidă comprimă ţesuturile din jur şi pot forma o pseudocapsulă. Pierderea celulară se datorează unui metabolism anormal; ischemia datorată creşterii celulare nestăvilite, poate duce la necroză tumorală centrală.

Rata creşterii tumorale depinde de proporţia de celule aflate în mitoză, de durata ciclului celular şi de pierderea celulară (în particular prin apoptoză).

Abilitatea celulelor tumorale de a trece de limita ţesutului normal (invazie), de a intra în vasele de sânge sau limfatice şi diseminare la distanţă (metastazare) este un criteriu important de malignitate.

In cadrul unei displazii apărute într-un ţesut supus unor cauze diverse (genetice, chimice, fizice şi care vor fi discutate în continuare), celulele suferă un proces de transformare, trec printr-o fază de carcinom in situ – CIS (nu depăşesc membrana bazală !), străbat membrana bazală, invadează ţesuturile adjacente şi pătrund în vasele sangvine diseminând la distanţă.

Celulele tumorale au capacitatea de a se lega de componente ale membranei bazale prin receptori pentru laminină; colagenazele sunt apoi eliberate din celulele tumorale, digeră membrana bazală, permiţând invazia celulelor în matrixul extracelular.

Celulele emit pseudopode, cu care se deplasează prin interstiţiu şi ajung într-un vas sangvin sau limfatic, de unde diseminează la distanţă (metastazare).

Cauze genetice

Retinoblastomul (tumoră oculară, cu celule mici, rotunde, albastre, uneori dispuse în rozete) poate fi moştenit autosomal recesiv şi se caracterizează prin deleţii ale genei Rb de pe cromozomul 13q.

Limfomul Burkitt (limfom non-Hodgkin difuz cu celulă B) este caracterizat prin translocaţia t(8;14), cu amplificarea genei c-myc

Cromozomul Philadelphia Ph1+ este marker pentru leucemia granulocitară cronică

Cromozomul inelar +r12 apare în liposarcomul bine diferenţiat

Translocaţia t(2;13) apare frecvent în rabdomiosarcomul alveolar

Agenti carcinogeni fizici

Radiaţiile ultraviolete (RUV), în special tipul B cu λ = 290-370 nm sunt asociate cu apariţia tumorilor cutanate (carcinoame bazocelulare, spinocelulare, melanoame), cu predilecţie la albi, în zonele expuse la soare.

RUV produc dimeri de pirimidină, deteriorând lanţul DNA. In xeroderma pigmentosum, o afecţiune autosomal recesivă în care există o reparare ineficientă a DNA, tumorile induse de RUV apar chiar şi fără expunerea la lumină puternică.

Radiaţiile ionizante produc ionizarea bazelor azotate, cu rupturi catenare ale DNA.

Ele sunt reprezentate de particule α (nuclee de heliu), particule β (electroni) şi particule γ (fotoni).

Tumorile produse sunt în special leucemii şi limfoame. Iradierea timusului la copil poate duce la apariţia unui cancer tiroidian la adult; torotrastul (substanţă de contrast iodată, radioactivă) folosit în angiografii poate produce hemangiosarcom hepatic.

Fibrele de azbest (cele subţiri, lungi de crocidolit) pot produce mezotelioame pleurale sau peritoneale după o latenţă de ~ 20 de ani.

Agenti carcinogeni chimici

Carcinogenii chimici necesită activare metabolică înainte de a reacţiona cu produşi celulari; activarea metabolică este produsă de un iniţiator ce determină modificări nedetectabile şi ireversibile celulare.

Celula iniţiată necesită un al doilea agent carcinogenic (ce produce modificări adiţionale) numit promotor, pentru a-şi începe dezvoltarea.

Agenţii chimici pot fi:

• carcinogeni direcţi, ce determină leziuni directe ale ADN, cu dezvoltarea unei neoplazii sau
• carcinogeni indirecţi (numiţi pro-carcinogeni), ce pot fi activaţi de citocromul P 450 sau inactivaţi de glutation S-transferaza (GST).

Carcinogeneza chimică este un proces tristadial ce cuprinde iniţierea, promoţia şi progresia.

Exemple de agenţi carcinogeni chimici

Hidrocarburile policiclice aromatice (HPA), cum ar fi benzpirenul şi dibenzantracenul sunt metabolizate de oxidaze dependente de citocromul P450 şi transformaţi în epoxizi care reacţionează cu acizii nucleici, cauzând mutaţii; HPA se găsesc în fumul de ţigară

Aminele aromatice şi coloranţii azoici sunt metabolizaţi în ficat şi detoxifiaţi prin glucuronare; hidroliza lor în vezica urinară îi transformă în hidroxi-amine active ce pot iniţia un cancer tranziţional

Nitrozaminele sunt implicate în cancerele digestive; ele se formează din nitriţi adăugaţi în alimente pentru conservare

Unele metale (Pb2+, Ni2+) sunt electrofilice şi reacţionează cu DNA-ul inducând mutaţii; pot produce carcinoame nazo-faringiene şi bronhopulmonare.

Agenţi biologici

• Bacteriile (Helicobacter Pylori, ce poate produce limfoame non-Hodgkin de tip MALT gastrointestinale)
• Paraziţii (Schistosoma Haematobium ce poate produce carcinom tranziţional de vezică urinară)
• Mucegaiurile (de tipul aflatoxinelor ce pot produce cancere hepatice)

Virusuri DNA :

• HPV (human papilloma virus) produce veruci vulgare la nivel cutanat, condiloame acuminate pe vulvă, vagin, penis sau papiloame laringiene; serotipurile 16 şi 18 sunt asociate cu apariţia carcinomului de col uterin.
• Virusul Epstein Barr produce carcinoame nazo-faringiene şi limfom Burkitt prin transformarea limfocitelor B în limfoblaste.
• Virusul herpetic HHV8 este asociat cu apariţia sarcomului Kaposi
• Virusul hepatitic B (HBV) este asociat cu apariţia carcinomului hepatocelular.

Virusuri ARN :

Singurul virus ARN cunoscut ce produce tumori la om este virusul HTLV1 ce determină leucemii şi limfoame cu celule T ale adultului, endemice în Caraibe şi Japonia.

ARN-ul viral este transcris în DNA printr-o reverstranscriptază; DNA-ul nou format este integrat în DNA-ul gazdă.

Virusurile ARN cu capacitate rapidă de transformare conţin o oncogenă virală derivată prin transducţie dintr-o proto-oncogenă celulară; această oncogenă virală este convertită în DNA prin revers-transcriptază în celula infectată, iniţiind un proces neoplazic.

Virusurile ARN cu capacitate lentă de transformare au o genă promotor ce dereglează proto-oncogenele celulare (mutageneză inserţională).