ePathology.ro

Papiloamele – sunt tumori cu originea în epiteliul pavimentos stratificat şi sunt constituite din proliferări epiteliale (akantoza, hiperkeratoza, ingrosarea si inmultirea papilelor dermice) cu aspect digitiform, aşezate pe un ax conjunctivo-vascular. Pot fi sesile sau pediculate, unice sau multiple, cu suprafata neteda sau rugoasa.

Adenoamele au originea în epiteliul glandular (ex.: adenomul pleomorf de glandă parotidă). Când se asociază cu o stromă densă, fibroasă se numesc fibroadenoame. Unele adenoame pot fi chistice şi se numesc chistadenoame (ex.: în ovar) şi pot fi seroase sau mucinoase, funcţie de activitatea secretorie.

Tumorile cu punct de plecare în epiteliul cubo-cilindric al organelor cavitare se numesc polipi (ex.: în colon). Polipii pot fi adenomatoşi, viloşi sau micşti. Macroscopic pot fi pediculaţi sau sesili, unici sau multipli (polipoza adenomatoasa familiala). Se pot ulcera si suprainfecta.

Markeri imunohistochimici in tumorile epiteliale benigne

• CK acide (I) (9-20) / bazice (II) (1-8)
• CK cu GM mare (1, 2, 3, 9, 34-beta/E12) (celule bazale din epitelii stratificate)
• CK cu GM mica (8, 18, 19, 20): epitelii simple cubo-cilindrice

ANTIGENE de membrana epiteliala (EMA, HMFG2, BerEP4, B72.3): epitelii glandulare

FACTORI DE CRESTERE: EGFR, VEGFR

Papilomul este o tumoră benignă a epiteliului pavimentos (keratinizat sau non-keratinizant), a uroteliilor sau a epiteliilor metaplaziate pavimentos.

Macroscopic, papilomul apare ca o creştere exofitică papilară, “în fire de iarbă”, rugoasă sau netedă, cu un diametru de ~ 1-2 cm. Se descriu si papiloame cu model de crestere endofitic (papilom inversat). Papilomul poate fi sesil (bază de implantare largă, axul tumorii fiind paralel cu suprafaţa unde s-a format) sau pediculat (bază de implantare îngustă, axul tumorii fiind perpendicular pe suprafata unde s-a format), unic sau multiplu.

Microscopic, papilomul se caracterizeaza printr-o serie de proiectii papilare, digitiforme, ce contin un ax conjunctivo-vascular tapetat de un epiteliu pavimentos cu: akantoza (ingrosarea stratului spinos), hiperkeratoza (ingrosarea stratului cornos), papilomatoza (ingrosarea si inmultirea papilelor dermice).

O serie de variante particulare de papilom sunt reprezentate de: keratoza seboreica (papilomul bazocelular), keratoachantomul, condilomul.

HPV – ISH in condilom

Polipul reprezinta o tumora benignă a epiteliului cilindro-cubic de pe suprafaţa mucoaselor din organele cavitare, proeminând în lumenul cavităţilor (intestinale, endometriale, bronsice).

Macroscopic, tumora poate fi unică (~ 50% din cazuri) sau multiplă, sesilă sau pediculată, de obicei aşezată pe creasta pliurilor mucoaselor (cel mai frecvent recto-sigmoidiene), cu diametru de ~ 1-2 cm. Suprafaţa tumorală este în general netedă, umedă, lucioasă, dar poate avea si un aspect rugos. Se pot ulcera si suprainfecta.

Microscopic, tumora este constituită din multiple lumene glandulare cu celule înalte, cu nuclei la polul bazal sau pseudo-stratificaţi, hipercromi şi cu citoplasmă bazofila in care pot persista mici picături de mucus. Polipii pot fi adenomatosi, vilosi sau micsti.

Fibroadenomul mamar este o tumoră benignă cu punct de plecare la nivelul epiteliului glandular mamar, caracterizandu-se printr-o proliferare adenomatoasă, înconjurată de o stromă conjunctivă reactiva, ce comprimă epiteliul. Este o tumoră estrogen-dependentă, ce apare mai frecvent la femei tinere (20-30 de ani).

Se prezinta macroscopic, ca un nodul sferic, alb-sidefiu, de consistenţă fermă, bine delimitat, mobil la planurile supra- sau subjacente, care se dezvoltă frecvent în cadranul supero-extern al sânului.

Microscopic, se constată spaţii glandulare delimitate de un epiteliu cubic, care are la periferie stratul de celule mioepiteliale. Spaţiul glandular poate fi rotund, oval, regulat, fibrele conjunctive fiind dispuse concentric (fibroadenom pericanalicular). Uneori, lumenul canalicular este comprimat de proliferarea neuniformă a fibrelor conjunctive, cu aspect de “coarne de cerb” (fibroadenom intracanalicular). IHC tumora este pozitiva la ER, PgR, KL1 – pentru celulele epiteliale, respectiv actina si CD10 pentru celulele mioepiteliale. La adolescente se descrie fibroadenomul gigant juvenil cu diametru peste 10 cm.

Adenomul pleomorf (tumora mixta de glanda parotida) reprezintă 65-80% din tumorile glandelor salivare majore. Apare cel mai frecvent în decada a 5-a şi a 6-a de varsta, cu o usoara predominanţă feminină. De obicei este unică, dar poate fi multiplă, uni- sau bilateral. Excizia tumorii poate fi dificilă datorita raportului glandei parotide cu nervul facial şi datorită micilor proiecţii ce se pot extinde la distanţă de masa principală. Recidivele sunt frecvente şi apar uneori după zeci de ani de la prima excizie. Aproximativ 2% din adenoamele pleomorfe, de obicei recidivante, se transformă malign (carcinoma ex pleomorfic adenoma).

Macroscopic, tumora este fermă, elastică, nodulară, net delimitată de o capsulă conjunctivă. Pe secţiune este albă sau gri, cu zone de consistenta variabila hialine sau translucide.

Microscopic se caracterizeaza printr-o proliferare adenomatoasa glandulara insotita de metaplazie condroida, mixoida sau osteoida a stromei conjunctive. Uneori elementele epiteliale formează insule sau plaje celulare.