ePathology.ro

• Diverticuli
• Situs inversus
• Pancreas heterotopic in peretele gastric ->adenocarcinom
• Atrezia gastrica
• Stenoza hipertrofica congenitala de pilor

-Gastrite acute si cronice
-Ulcerul gastric
-Cancerul gastric

Gastrita acuta
Gastritele sunt inflamaţii ale mucoasei gastrice şi pot fi acute sau cronice.

Cele acute pot fi non-erozive (congestive), erozive, corozive (prin acizi sau alcaline) şi flegmonoase (purulente).

Gastrita acută erozivă şi hemoragică apare prin ingestia de AINS (aspirină, indometacin), cortico-steroizi, alcool sau prin leziuni ischemice micro-circulatorii datorate şocului sau sepsisului.

Toate acestea duc la diminuarea factorilor de apărare cum ar fi scăderea producţiei de mucus, de prostaglandine şi scăderea  ratei de reînnoire epitelială.

Gastrita acută se caracterizează prin eroziuni şi peteşii hemoragice confluente la nivelul mucoasei şi submucoasei
Gastrita acuta coroziva este determinata de ingestia de acizi (care produc necroza de coagulare) sau de alcaline (care produc necroza de lichefactie)
Gastritele mai pot fi si de cauza infectioasa : Candida Albicans sau citomegalovirus (la imunosupresati)

Gastritele cronice
Pot fi nespecifice, specifice sau forme speciale.
Gastritele nespecifice sunt reprezentate de

• tipul A (autoimună, fundică),
• tipul B (bacteriană – cu H. Pylori, cu localizare antrală) şi
• tipul C (gastrita chimică de reflux la cei cu anastomoze gastro- duodenale tip Billroth I sau II).

Gastritele specifice sunt gastrite granulomatoase ce apar în sifilis, tuberculoza, boala Crohn, sarcoidoză.
Formele speciale de gastrită sunt reprezentate de gastrita limfocitară, gastrita eozinofilică şi gastrita Menetrier (hipertrofică, hiperplazică şi hipersecretorie)

Toate tipurile de gastrită cronică se caracterizează prin :

• infiltrat inflamator cronic limfo-plasmocitar,
• metaplazie intestinală şi
• atrofie glandulară.

Când infiltratul inflamator este limitat numai la nivelul corionului se numeşte gastrită cronică superficială.
Gastrita atrofică se referă la atrofia mucoasei gastrice, în timp ce atrofia gastrică reprezintă atrofia întregului perete, însoţită de fibroză şi infiltrate limfocitare nodulare.

In gastrita cronica antrala, tipul B, prezenta H. Pylori poate fi evidentiata prin 4 metode:

• Testul respirator la uree (uree radioactiva -ureaza bacteriana (rol in alcalinizarea mediului) -> NH3 + CO2 radioactiv)
• Serologic (anticorpi anti H. Pylori)
• Histochimic (col. Giemsa)
• Cultura

Prezenţa polimorfonuclearelor în infiltratul inflamator semnifică o gastrită cronică activă. De asemenea prezenţa polimorfonuclearelor intraepitelial sau în mucoasa gastrică, precum şi infiltratele limfocitare nodulare uneori, reprezintă un semn indirect de H. Pylori (+).

Metaplazia intestinală din cadrul gastritei cronice poate fi completă sau incompletă.

• Cea completă se însoţeste de prezenţa celulelor caliciforme, celulelor Paneth şi a unei mucine neutre (PAS +).
• Metaplazia incompletă se însoţeşte de absenţa celulelor Paneth, prezenta celulelor mucinoase şi prezenţa unor mucine acide (sialomucine sau sulfomucine – pozitive la coloratia alcian blue pH = 2,5).

Gastrita cronică autoimună se datorează prezenţei unor autoanticorpi anti-celulă parietală (dirijati impotriva H+- K+ \ ATP-azei) şi anti factor intrinsec şi se însoţeşte de anemie pernicioasă (anemie megalo-blastică, datorată malabsorbţiei vitaminei B12, în lipsa factorului intrinsec), vitiligo, tiroidite, boală Addison.

Ulcerele acute

• Ulcerul Curling – la arsi
• Ulcerul Cushing (de stress) – in accidente vasculare cerebrale sau traumatisme cranio-cerebrale (frecvent hipotalamice)
• Ulcere acute in stari de soc sau sepsis

Ulcerul cronic gastro-duodenal
Reprezintă pierderea de substanţă ce interesează mucoasa, submucoasa şi musculara propria prin secreţie gastrică acidă.
Cel mai frecvent se datorează unui dezechilibru între factorii locali de apărare (mucus + bicarbonat, rezistenţa apicală a celulei epiteliale şi fluxul sangvin local) şi cei de agresiune (HCl + pepsina, H. Pylori, refluxul biliar).

H. Pylori este un bacil Gram (-), incurbat, spiralat, cu flageli, microaerofilic, ce produce urează, catalază, oxidază şi se găseşte la nivelul stratului “neclintit” de mucus de la nivelul polului apical ale celulelor epiteliale gastrice; este sensibil la eritromicină, metronidazol, tetraciclină.

Ulcerul gastric se asociază cu grupul sangvin AII, apare frecvent pe curbura mică, are un aspect rotund ovalar, cu pliuri convergente, porţiunea proximală fiind alungită, netedă, iar cea distală are un aspect “în terasă” (în trepte), datorită peristaltismului.

Ulcerul gastric
Microscopic se caracterizează prin : detritus necrotic cu PMN, necroză fibrinoidă, ţesut de granulaţie şi fibroză cicatricială.

Funcţie de localizarea anatomică există clasificarea lui Johnson H., care împarte ulcerele în 3 tipuri :

• tipul I – pe curbura mică, mai sus de unghiul gastric
• tipul II – asociază şi un ulcer duodenal (frecvent bulbar)
• tipul III – ulcer prepiloric

Complicatiile ulcerului cronic

• Perforatia in peritoneu -> peritonita chimica
• Penetrarea in pancreas -> pancreatita acuta necrotico-hemoragica
• Erodarea a. lienale -> hemoragie
• Stenoza pilorica (prin fibroza)
• Degenerarea neoplazica

Tumorile benigne gastrice

Polipii non-neoplastici:

• Hiperplastic (prin regenerarea mucoasei, la marginea unui ulcer cronic peptic)
• Hamartomatos (in polipoza Peutz-Jeghers)
• Retentiv chistic (in zona fundica, la femei)
• Fibroid inflamator (granulom eozinofil)

Polipii neoplastici:

• Adenomatosi
• Vilosi
• Leiomioame
• Schwannoame

Cancerul gastric

Frecvent in tarile scandinave, Japonia, America de sud; B > F, peste 50 ani
Asociat cu consumul de alimente conservate prin afumare si sarate, gastrita cronica atrofica si grupul sangvin AII
Are 2 modele macroscopice de apariţie: cancerul gastric precoce (early gastric cancer) şi avansat (advanced gastric cancer).

Cancerul gastric precoce (noţiune introdusă de şcoala japoneză de endoscopie) se caracterizează prin desfăşurarea procesului neoplazic în mucoasă şi submucoasă, indiferent de invazia ganglionară sau prezenţa de metastaze şi are 3 forme:

• tipul protruziv
• tipul superficial (supradenivelat, plat şi subdenivelat)
• tipul escavat

Cancerul gastric avansat (Borrmann) se caracterizează prin invazia muscularei propria şi a subseroasei şi are 4 forme macroscopice :
vegetant

• ulcerat
• ulcerat-infiltrativ
• infiltrativ difuz

Studiile moleculare în cancerul gastric au arătat :

•  în adenocarcinoamele bine diferenţiate activarea proto-oncogenei c-met (ce codifica HGFR = scatter factor) şi inactivarea antioncogenei p53
•  în adenocarcinoamele slab diferenţiate amplificarea genei Her-2/neu şi a genei k-sam (ce codifica receptori tirozin kinazici)

Tipuri histopatologice de adenocarcinom gastric

Clasificarea OMS a cancerului gastric îl împarte în :

• adenocarcinoame cu formele:
  • tubular
  • papilar
  • mucinos 
  • cu celule “în inel cu pecete”
• carcinom adenoscuamos
• adenoacantom
• carcinom cu celule scuamoase 
• carcinom nediferenţiat.

Clasificarea clinico-epidemiologică a lui Lauren   - tabel

Supravieţuirea în cazul cancerului gastric precoce este de 99% la 5 ani în afectarea strict mucoasă şi de 91% la 5 ani în afectarea mucoasei şi submucoasei.

Placarde de carcinom “in situ” se extind în continuare invizibile în jurul tumorii vizibile = “fenomenul plăcii continue”.

Evoluţia de la cancer gastric precoce la cancer gastric avansat necesită aprox. 8 ani.

Supravieţuirea la 5 ani este de 50%, fără prinderea seroasei, fără metastaze hepatice sau peritoneale şi cu ganglioni limfatici regionali liberi. Supravietuirea post-chirurgicala este de 20% la 10 ani in cazul cancerului gastric avansat si de 90% la 10 ani in cazul cancerului gastric precoce.



Adenocarcinom gastric

Diseminarea pe cale limfatică se face în ganglionii regionali (gastrici, celiaci), iar la distanţă determină o serie de semne caracteristice : adenopatia supraclaviculară stângă (semnul Virchow-Troisier), adenopatia axilară stângă (semnul Irish), metastaza din ombilic (semnul sister’s Joseph).

Diseminarea hematogena se face in ficat si in ovare (tumori Krukenberg)
Diseminarea transcelomica determina ascita neoplazica