ePathology.ro

 

Bucureşti	Iaşi	Târgu Mureş	Cluj	Timişoara	Constanţa	Craiova
Grigore Pambuccian	Lazăr Wasserman	Francisc Gyergyay	V.V. Papilian	Elena Lazăr	Mariana Aşchie	Ion T. Roşculescu
Constantin Velican	Max Leibovici	George Simu	Augustin Mureşanu	Leonida Georgescu
Stefan I. Niculescu	Lorica Gavriliţă	Jung Ioan	Petre Florescu
Paul Nicolescu	Gioconda Dobrescu
Harry Ioachim	Maria-Sultana Mihailovici
Filon Pascu	Doiniţa Rădulescu
Ion Moraru
Constantin Taşcă
Florin Hălălău
Carmen Ardeleanu

 

Cluj
Augustin Mureşanu (1908-1985)
Elev al profesorilor Titu Vasiliu şi Emil Crăciun, Augustin Mureşanu (a fost conferenţiar la Catedra de Anatomie Patologică Bucureşti şi şef al prosecturii Spitalului Colentina. A fost coautor la “Tehnica histopatologică” (1953) şi “Morfopatologia aparatului cardiovascular”, sub redacţia lui E. Crăciun (1959) şi autor al manualului de Anatomie Patologică (1962 şi 1964).

A avut contribuţii ştiinţifice privind histoplasmoza, hepatita epidemică, leziuni neurovegetative din bolile infecţioase, din colagenoze şi afecţiuni ginecologice; a realizat o metodă originală de identitificare a micozelor viscerale prin fluorescenţă. Dupa decesul profesorului Rubin Popa, devine al patrulea titular al Catedrei de Anatomie Patologică de
la Cluj, pe care o conduce până la pensionare.


V.V. Papilian (1920 – 1982)
Victor V. Papilian - personalitate marcantă a şcolii clujene de medicină - a fost continuatorul lui Titu Vasiliu, Rubin Popa şi Cornel Crişan în procesul de creare a şcolii clujene de morfologie normala şi patologică.

S-a născut la 2 august 1920 la Cluj, fiind primul copil al celebrului anatomist, antropolog, scriitor, dramaturg şi muzician Prof. Victor Papilian. Pentru a fi mai uşor de individualizat faţă de ilustrul sau părinte, prietenii îi spuneau "Victoraş", diminutiv care apoi i-a rămas pentru toata viaţa. A urmat şcoala elementară la Cluj, între anii 1927-1931. Apoi, a fost elev la Seminarul pedagogic universitar din acelaşi oraş - azi Liceul "Emil Racoviţă". In decembrie 1938 a fost arestat - pe motive politice - şi internat în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde erau închişi numeroşi legionari. In martie 1939 a fost judecat de Tribunalul militar şi achitat. Fiind eliminat din liceu, clasa a VIII-a a făcut-o în particular, iar în 1939 şi-a susţinut bacalaureatul.

A Studiat la Facultatea de Medicină din Cluj - pe care a urmat-o în exilul său la Sibiu - şi în 1946 a obţinut titlul de doctor în medicină şi chirurgie cu teza « Sistemul presor în nervii periferici ». In 1942 a devenit preparator benevol la Institutul de Anatomie Umană, condus de Prof. V. Papilian, iar un an mai târziu - preparator la Institutul de Histologie, sub conducerea Prof. C. Crişan. In 1945 / 1946 şi-a adus contribuţia la reeditarea Manualului practic de disecţie de V. Papilian. In 1946 a fost numit preparator la Institutul de Anatomie Patologică din Cluj, al cărui Director era Prof. T. Vasiliu. Morfopatologia a fost - în toată cariera sa - domeniul în care şi-a manifestat cel mai bine talentul, puterea de muncă şi capacitatea organizatorică. In perioada 1947-1949 a fost asistent (din 1948 fiind sub conducerea Prof. R. Popa), iar în 1949 a fost promovat şef de lucrări.

Anul 1952 a fost nefast pentru familia Papilian, Profesorul fiind întemniţat politic până în 1954, iar Victoraş scos din învăţământ şi numit medic primar la Prosectura Spitalului Judeţean Cluj. Din 1952 până în 1969, când a reintrat în învăţământ, V.V. Papilian a desfăşurat o bogată activitate prosecturală şi ştiinţifică, care s-a concretizat în reeditarea împreună cu Prof. I. G. Russu a celebrului “Manual practic de disecţie” de Prof. V. Papilian, colaborând la monografiile: “Hepatita epidemică (1953) şi “Puncţia biopsie hepatică (1960) şi peste 100 de articole publicate şi comunicate.

In 1958, beneficiind de o bursă, s-a specializat timp de 6 luni la Ville-Juif (Paris), şi a lucrat la celebrul Institut "Gustav-Roussy" cu Prof. Oberling. "Foarte serios şi inteligent", aşa îl caracteriza profesorul francez, V. V. Papilian a redactat o remarcabilă lucrare în colaborare cu M. Auriol, pe care a publicat-o în anul următor.

Reîntors în ţară, nu numai că a pus în practică toată experienţa câştigată, dar cu multa generozitate, a împărtăşit-o colegilor şi medicilor care se formau în anatomia patologică. De fapt, aceasta era una din trăsăturile sale generozitatea harul înnăscut de dascăl, chiar şi în afara catedrei şi dorinţa de a învăţa şi a ridica şi pe ceilalţi la nivelul său profesional.

In 1966 şi-a susţinut examenul de doctorat în ştiinţe medicale. Cu ajutorul Rectorului - Prof. O.Fodor, în anul 1969, V.V. Papilian a revenit la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj, în calitate de conferenţiar la Histologie. S-a dăruit activităţii didactice şi ştiinţifice, continuând colaborarea cu colectivul de la Prosectură. In fiecare zi îşi începea activitatea la ora 5, având o punctualitate deosebită, primind în cabinetul său de la Histologie, pe toţi cei care aveau lame "problemă" de diagnostic, pe anatomo-patologii din Cluj, dar şi din ţară, pe care-i formase, dar şi pe cei care, auzind de pregătirea sa, adunau cazurile cele mai grele şi veneau sa le discute cu "domnul conferenţiar" - aşa cum i se spunea. Nu numai că punea diagnosticul dar dădea şi articolele legate de caz, traduse şi apoi bătute personal la maşina de scris. Din 1969 până în 1982 (când a părăsit această lume), a adus o contribuţie substanţială la realizarea “Cursului deHistologie (vol.I şi II, 1972) – în colaborare cu colegii de la Catedră, la editarea “Tratatului elementar de Histologie”, în colaborare cu V. Roşca, (volumul I - 1977 şi al doilea în 1978), la redactarea “Cursului elementar de Citohistologie” (în colaborare, 1977), şi a “Cursului elementar de histologie” (în colaborare, 1982).

V. V. Papilian a fost unul dintre cei mai fideli colaboratori ai revistei “Morphologie et Embryologie”, fiind şi membru al Consiliului de redacţie şi publicând atât studii morfoclinice, cât şi experimentale. A realizat peste 300 de lucrări ştiinţifice, dintre care 130 au fost publicate. A creat o remarcabilă evocare a Prof. Titu Vasiliu în primul volum de “Figuri reprezentative ale medicinii şi farmaciei clujene” (1980).

Destin tragic, V.V. Papilian s-a stins din viaţă în noiembrie 1982, în plin elan creator, la vârsta de doar 62 de ani, fără să fi fost avansat profesor (pe motive politice).

 

 

 

Bucureşti
Grigore Pambuccian (1915-1996)
Grigore Pambuccian a fost unul dintre primii elevi ai lui E. Crăciun. A fost profesor la catedra de Anatomie Patologică în perioada 1955-1980 şi a condus prosecturile Spitalelor I. C. Frimu, Militar Central şi Brâncovenesc. Colaborează la manualul de Anatomie Patologică (1962, 1964), la tratatele: “Morfopatologia aparatului cardio-vascular” (sub redacţia lui E. Crăciun, 1959) şi “Anatomia Patologică” (sub redacţia lui I. Moraru, 1980).

In 1987 publică manualul intitulat “Morfopatologie stomatologică”. Are lucrări privind patologia inimii şi vaselor, tumorile inimii, patologia aparatului digestiv, ficatului şi pancreasului, stările precanceroase şi cancerul in situ, etc. A efectuat lucrări experimentale în special în cancerul chimic, sifilisul iepurilor şi acţiunea aspirinei.

Constantin Velican (1919-1989)
Elev al lui I.T. Niculescu, Gh. Lupu, I. Danielopolu, Constantin Velican  a fost unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai profesorului Lupu, ajungând şef al departamentului de cercetare al Institutului de Medicină Internă fiind şi secretar al Consiliului ştiinţific (1961-1967).

A fost laureat al Premiului pentru Medicină al Academiei Române în anii 1965, 1976 şi postum în 1992 în special pentru studiile sale privind istoria naturală a aterosclerozei accentuând leziunile coronare, lucrările fiind publicate în articole în ţară şi peste hotare şi în cinci monografii; lucrările au fost recenzate în periodice de prestigiu, precum: “Journal of Histochemistry and Cytochemistry”, “Acta histochemica”, “Annales d'Histochimie”.

Stefan I. Niculescu (1922 - 2001)
A fost elev al lui Ion T. Niculescu şi E. Crăciun, conferenţiar la Catedra de Anatomie Patologică Bucureşti şi şef al prosecturii Spitalului Colentina. A fost coautor la “Anatomia Patologică” (sub redacţia lui A. Mureşanu 1962, 1964), la “Anatomia Patologică” (sub redacţia lui I. Moraru, 1980), la “Morfopatologia sistemului nervos” (sub redacţia lui I. T. Niculescu, 1957, 1963), la “Morfopatologia aparatului cardiovascular” (sub redacţia lui E. Crăciun, 1959). Are contribuţii originale anatomo-clinice şi experimentale publicate în ţară şi străinătate, în aproape toate domeniile anatomiei patologice generale şi speciale.

Paul Nicolescu (n. 1922)
A fost elev al profesorilor C. Vasilescu şi E. Crăciun, profesor la Catedra de Anatomie Patologică Bucureşti şi şef al prosecturii Spitalului Emilia Irza şi al Spitalului Universitar Bucureşti. S-a specializat în microscopie electronică la Charles Rouiller (Geneva) colaborând la cercetări ultrastructurale de morfo-fiziologie hepatică şi a ganglionului simpatic cervical. Este coautor la: “Tehnica histopatologică” (1953), “Morfopatologia tuberculozei” (împreună cu M. Nasta şi Al. Eskenasy, 1957), “Tumorile bronhopulmonare” (1961), “Diagnosticul citologic al tumorilor bronhopulmonare şi pleurale” (1959), la “Citodiagnosticul tumorilor maligne” (împreună cu V. T. Ionescu, 1968) şi este coautor la tratatele: “Morfopatologia aparatului cardiovascular” (sub redacţia lui E. Crăciun, 1959) şi “Anatomia Patologică” (sub redacţia lui I. Moraru 1980).

Se remarcă prin multiple studii privind patologia tuberculoasă şi mai ales aspectele ultrastructurale în patologia hepatică, a vaselor tijei hipopofizare şi a aparatului juxtaglomerular; a precizat printre primii că în histiocitoza X formaţiunile tubulare din celulele de tip macrofagic şi histiocitar reprezintă invaginări ale membranei nucleare.

Harry Ioachim (n. 1924)
A fost asistent la Catedra de Anatomie Patologică Bucureşti şi şeful prosecturii Spitalului Panduri. In prezent, este profesor la Universitatea Columbia din New York, pionier al studiilor de anatomie patologică a SIDA, inclusiv a complicaţiior limfomatoase. A scris monografia “Granulomas” (1985) şi “Lymphomas”. In România a avut lucrări privind granulomul de corp străin, neoplaziile tubului digestiv, ale rinichiului
şi pneumoniile interstiţiale infantile.

Filon Pascu (n. 1925)
Elev al profesorilor C. Vasilescu şi E. Crăciun, Filon Pascu a fost şef de lucrări la Catedra de Anatomie Patologică Bucureşti şi şef al prosecturii Spitalului Polizu. A colaborat la volumul de “Anatomie Patologică” (sub redacţia lui A. Mureşanu 1962, 1964) şi la un “Atlas de colposcopie” (1962). Are lucrări privind parazitozele din Coreea, patologia ginecologică tumorală şi a nou-născutului. A fost profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii “Justus Liebig” din Giessen (Germania), reputat specialist în patologie pre- şi perinatală.

Ion Moraru (1927-1989)
A fost absolvent al Facultăţii de Medicină din Cluj, doctor în ştiinţe medicale (din
1957) şi doctor docent (din 1968). A activat succesiv la catedrele de fiziopatologie, medicină legală şi morfopatologie, parcurgând toate etapele ierarhice, de la preparator până la profesor şef de catedră. A fost directorul Institutului Medico-Legal Mina Minovici şi director al Institutului V. Babeş, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei de Stiinţe Medicale. A reprezentat ţara noastră la O.M.S. ca membru al Comitetului Executiv şi vicepreşedinte al acestui comitet.

Activitatea sa ştiinţifică se concretizează în tratate şi monografii şi peste 300 de lucrări publicate în reviste din ţară şi străinătate. Este autorul unei “Introduceri în genetica moleculară” (în colaborare cu St. Antohi, 1964), iar sub redacţia sa apar tratatele de “Medicină legală” (1967), “Anatomia patologică” (1980), “Dicţionar de imunologie” (împreună cu E. Păunescu, 1981), “Imunopatologie” (1984) şi colaborează la volumul “Methods in Enzymology” (New York, 1983).

Lucrând peste 3 decenii în domeniul anatomiei patologice în laboratoarele catedrei de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Moscova, la secţia de anatomie patologică a IML Bucureşti şi apoi la Institutul “Victor Babeş” din Bucureşti, a studiat o variată cazuistică legată de boala membranelor hialine, docimazia histologică pulmonară la nou născut, pneumopatia intrauterină, meningita hipertoxică, leziunile vasculare cerebrale în intoxicaţia cu alcool metilic, tanatogeneza prin fibroblastoză şi miocardită primitivă la copii, metastazele cancerului pulmonar, metastazele în glandele endocrine, carcinomul mamar, mecanismul de producere al leziunilor hepatice, hepatitele toxice şi cirozele experimentale nutriţionale şi altele.

S-a mai ocupat de aspectele ultrastructurale din sindromul Dubin-Johnson, nefropatia endemică balcanică, leziunile după iradierea splinei, comportarea aparatului lizozomal din structurile sistemului nervos sub influenţa histaminei, boala Hodgkin cu predominanţa celulelor epitelioide, carcinogeneza chimică etc. Este meritul profesorului de a fi abordat pentru prima oară în ţara noastră studiul multidisciplinar (anatomo-patologic, genetic şi imunologic), al limfoamelor maligne non-hodgkiniene în lumina achiziţiilor moderne din acest domeniu, precum şi studiul anatomo-patologic al eficienţei terapiei cu interferon în virozele cervico-uterine, asociate sau nu cu neoplaziile cervicale intraepiteliale. Activitatea de anatomo-patolog a prof. Moraru şi-a găsit încununarea în publicarea “Tratatului de anatomie patologică” în 3 volume în anul 1980.

A fost laureat al Premiului Nobel pentru Pace (1985) (pentru activitatea depusă ca membru al “International Physicians for the prevention of Nuclear War”), Secretar General (1964-1966) şi Ministru Adjunct la Ministerul Sănătăţii (1966-1969); a descris pentru prima oară receptorul Fc pentru IgA pe timocitele umane din myastenia gravis.

Constantin Taşcă (1929-1994)
A fost elev al lui E. Crăciun şi Stefan Milcu, bursier al Fundaţiei Humboldt (1969-1970), profesor la Catedra de Anatomie Patologică din Bucureşti şi şef al prosecturii Spitalului Sf. Ioan. A fost autorul monografiilor: “Introducere în morfologia cantitativă citohistologică” (1976); “Histopatologia tiroidei” (1978); “Morfopatologia sistemelor de reglare endocrină” (1983). A contribuit la introducerea în ţara noastră a metodelor de logică simbolică în analiza patologiei cardio-pulmonare, în morfologia cantitativă privind cariocitometria în diferite afectiuni şi carcinogeneza experimentală.

Florin Hălălău (1933-2007)
A urmat studiile liceale la liceul “Ion Neculce” şi a absolvit Facultatea de Medicină Generală a IMF “Carol Davila” Bucureşti, în 1957. A lucrat ca medic secundar şi specialist la Spitalul Unificat din Tecuci şi spitalul “Stâncă” din Bucureşti, până în 1969. In 1973 devine cercetător ştiinţific principal gradul III la Institutul “Victor Babeş”, iar medic primar anatomo-patolog; 4 ani mai târziu devine doctor în ştiinţe medicale. In 1990 devine cercetător ştiinţific principal gradul I şi director ştiinţific al Institutului “Victor Babeş” până în 2003; în 1995 a fost făcut profesor universitar şi şef al Catedrei de Anatomie Patologică a UMF “Carol Davila” Bucureşti până în 2001. In prezent este profesor universitar la Universitatea de Medicină şi Farmacie "Titu Maiorescu".

S-a specializat la două institute de anatomie patologică din Viena în 1977 şi a avut un schimb de experienţă la Institutul de Patologie al Universităţii din Giessen, Germania în 2000. Are peste 300 de lucrări ştiinţifice publicate sau comunicate în ţară şi străinătate.

Este coautor la tratatul de “Anatomie Patologică” sub redacţia I. Moraru, 1980, “Histopatologie în scanning”, sub red. I. Moraru şi N. Manolescu, 1985 şi autor la „Indreptar de morfopatologie”, 1995, “Anatomie Patologică”, vol. I, 2003, şi “Curs de Anatomie Patologică”, sub redacţia C. Ardeleanu, F. Hălălău, 2004.

Din 1966 este membru al Societăţii de Morfologie normală şi Patologică al USSM, iar din 1990 vicepresedinte; de asemenea este membru al British Society of Clinical Cythology, al Societăţii Europene de Patologie, al Imunocytochemistry Club London. In 1993 devine membru corespondent al Academiei de Stiinţe Medicale, iar din 1999 membru titular. Este preşedinte al Diviziunii Române a Academiei Internaţionale de Patologie din 1995, iar din 2000 a devenit membru al International Council of Societies of Pathology. De asemenea mai este membru în Comisia Superioară de Medicină Legală şi expert evaluator la Academia Română.

A fost distins cu medaliile „Ordinul Meritul Sanitar”, 1984 şi „Ordinul Meritul ştiinţific”, 1988. A primit premiul „Victor Babeş” al Academiei Române în 1994 şi Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Comandor în 2000. De asemenea a fost considerat „Man of the Year in American Biographical Institute”, în anii 2000, 2003, 2005. Are biografii publicate in „Who’s who in the world” USA, Europe (Belgium), Romania şi „Man of Achievement” England. In 2003 a primit medalia „Dimitrie Cantemir” a Academiei de Stiinţe din Moldova.  

Carmen Ardeleanu (n. 1945)
Născută la 1 septembrie 1945 la Cehul Silvaniei, Jud. Sălaj a absolvit Liceul Teoretic Baia - Sprie în 1963, iar în 1969 şi-a luat licenţa în medicină la IMF - Cluj Napoca. A fost pe rând medic intern (1969), medic secundar (1971) şi medic specialist (1974) la spitalul judeţean Baia Mare, după care devine în 1978, prin concurs, cercetător ştiinţific la Institutul Naţional “Victor Babeş” Bucureşti. In 1982 devine medic primar anatomo-patolog, apoi cercetător ştiinţific principal gradul III (CP III) în 1988, CP II în 1995 şi conferenţiar la catedra de Anatomie Patologică a UMF “Carol Davila” în 1998. In perioada 1991-1993 urmează un curs de doctorat de cercetare în Oncologie umană la Universitatea din Torino, finalizat cu teza de doctorat: “Impactul imunohistochimiei asupra diagnosticului anatomo-patologic” susţinută în sesiunea septembrie 1994 la Roma.

In 2005 devine cercetător principal gradul I la Institutul Naţional “Victor Babeş”, iar în 2006 devine prin concurs, profesor universitar la catedra de anatomie patologică a UMF “Carol Davila” Bucureşti.

Domeniile de studiu abordate au fost reprezentate de patologia ţesutului limfoid (limfoame şi leziuni hiperplazice pseudo-limfomatoase), particularităţi morfologice în tumorile de părţi moi, histopatologia infiltratelor limfocitare asociate tumorilor digestive, imunohistochimia ca metodă complementară în diagnosticul anatomo-patologic, în particular al tumorilor neuro-endocrime, hibridizarea in situ ca metodă de diagnostic în afecţiuni virale (hepatita cu virus delta, boala cu incluzii citomegalice, papilomatoza virală umană), histopatologia şi imunohistochimia leziunilor preneoplazice şi a cancerului de prostată.

In 28 de ani de activitate a realizat peste 250 de lucrări ştiinţifice publicate sau comunicate în ţară şi străinătate şi aprox. 50 de proiecte ştiinţifice finalizate sau în desfăşurare, ca responsabil sau colaborator începând din anul 1982.

Este autoare a capitolelor: “Tulburări circulatorii“, “Distrofiile“, “Inflamaţia” şi  “Boala canceroasă”, din tratatul “Histopatologie generală comparată în scanning  (sem), coordonatori: N. Manolescu şi I. Moraru, Editura Ceres, Bucureşti, 1985, a tratatelor “Imunohistochimie” sub redacţia Carmen Ardeleanu, Violeta Comănescu, Bogdan Zaharia la Editura SITECH, Craiova, 1999 şi “Anatomie Patologică” sub redacţia Florin Hălălău, Carmen Ardeleanu, Editura Medicală, 2003; de asemenea, a mai elaborat în calitate de autor sau co-autor 2 monografii, 1 compendiu, 1 curs de anatomie patologică şi 1 breviar de lucrări practice pentru studenţi. Este membră a Societăţii de Morfologie Normală şi Patologică, membră a Societăţii Europene de Patologie (1996), membră a Diviziunii Române a Academiei Internaţionale de Patologie (1998), membră a Societăţii Române de Citologie (2000) şi a Uniunii Medicaae Balcanice (2005).

Târgu Mureş
Învăţământul de anatomie patologică a început în anul 1945, când Facultatea de Medicină a Universităţii Bolyai din Cluj a fost mutată la Tg. Mureş. Timp de 3 ani catedrele de anatomie patologică şi medicină legală au funcţionat împreună şi aveau o conducere unică. În 1948, după reforma învăţământului, a luat fiinţă Institutul de Medicină şi Farmacie şi odată cu aceasta cele două catedre s-au despărţit. Timp de 38 de ani Catedra şi Laboratorul de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Judeţean şi-au desfăşurat activitatea într-o clădire din curtea universitşţii. În 1983 cele două unităţi au fost mutate în noua clădire a Spitalului Judetean, unde funcţionează şi în prezent.

În primii ani, activitatea celor două unităţi a fost condusă de profesorii Konrád Beöthy (1945-1946), László Haranghy (1946-1952) şi Gyula Putnoky (1952-1953). Timp de peste două decenii (1953-1977) în fruntea catedrei şi a laboratorului a stat profesorul Francisc Gyergyay, fiind urmat de profesorii George Simu (1978-1997) şi Ioan Jung (1997 şi în prezent). La catedră şi în laboratorul de anatomie patologică şi-au desfăşurat activitatea mulţi specialişti consacraţi: conferenţiarii András Anatalffy (1947-1976), Lajos Vincze (1956-1977), medicii primari László Schuller (1949-1990), András Fazekas (1946-1989), István Sándor (1948-1954), Piroska Tuka (1957-1977), şef de lucrări Anca Sin (1991-1999), asistenţii universitari Augustin Pop (1964-1974), László Vojth (1979-1988), Elena Puşcaşiu (1991-1997), medic specialist Cristina Hajdu (1991-1998) şi mulţi alţi, care ulterior au devenit specialişti în alte domenii. András Antalffy a predat la facultatea de stomatologie, iar Lajos Vincze la secţia de pediatrie. În prezent, catedra este formată din 2 profesori (Ioan Jung şi Emeric Egyed-Zs.), 1 conferenţiar (Mihai Turcu), 1 şef de lucrări (Simona Stolnicu), 2 asistenţi (Emőke Horváth şi Liliana Chira) şi 2 preparatori (Simona Gurzu şi Tibor Mezei). În cadrul Laboratorului de Anatomie patologică a Spitalului Clinic Judeţean lucrează 5 medici primari (Carmen Caraşca, Simona Mocan, Doina Milutin, Eugenia Moldovan şi Anamaria Stauder) şi 9 cadre didactice cu integrare. În 1971, în cadrul laboratorului a fost înfiinţat modulul de citodiagnostic, pentru screeningul citovaginal, care funcţionează şi în prezent.  

Alături de activitatea didactică şi de patologie clinică o preocupare permanentă, în cele 60 de ani de existenţă a departamentului de anatomie patologică, a fost şi cercetarea ştiinţifică. Principalele domenii şi teme de cercetare au fost:

Născut în 1922 la Cluj, după obţinerea diplomei de medic, în 1945, şi-a început activitatea în cadrul catedrei de morfopatologie a Institutului de Medicină şi Farmacie Tg. Mureş. A fost şeful acestei discipline între anii 1953-1977, conducând şi activitatea laboratorului de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Tg. Mureş. Având o pregătire temeinică şi fiind bine orientat în specialitate, a modernizat permanent procesul de învăţământ şi de diagnostic histopatologic. A fost printre primii în ţară care a întrodus metoda testelor pentru verificarea cunoştinţelor studenţilor. A iniţiat şi a organizat şedinţele anatomo-clinice care au fost ţinute cu regularitate. În calitate de cadru didactic a elaborat mai multe cursuri universitare şi caiete de lucrări practice de necropsie. De asemenea a elaborat o monografie (Rolul sistemului neuro-endocrin în boala tumorală, Ed. Medicală, 1957), un manual (Morfopatologie generală, 1958) şi a fost autorul unor capitole din Manualul de Anatomie Patologică (Ed. Medicală, 1962) şi tratatul de Morfopatologia sistemului nervos central (Ed. Medicală, 1957). A condus 94 de lucrări de diplomă. A îndrumat, cu multă competenţă, activitatea medicilor secundari în domeniul anatomiei patologice. A participat la schimburi de experienţă în Statele Unite ale Americii şi Germania. A organizat manifestări ştiinţifice naţionale pe temele: Rolul sistemului neuro-endocrin asupra mezenchimului, Metodologia necropsiilor, Metode cantitative în cercetările morfologice şi Probleme de patologie orală.

Activitatea ştiinţifică s-a axat pe următoarele teme principale: encefralopatiile experimentale alergice, meningoencefalita tuberculoasă, studiul proceselor de regenerare, efectul unor hormoni şi vitamine asupra activităţii mitotice a celulelor carcinomului ascitic Ehrlich, limfoamele maligne, patologia hemosiderozei pulmonare, a hepatitelor cronice şi cirozei congenitale, etc. Rezultatele cercetărilor au fost publicate în peste 150 de lucrări apărute în reviste naţionale, internaţionale şi volumele unor manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate.

George Simu (1926-2008)
A absolvit liceul „T. Cipariu” din Dumbrăveni în 1945 şi Facultatea de Medicină din Cluj în 1951; în 1959 devine medic specialist anatomo-patolog şi primar în 1971. In 1970 devine doctor în medicină. A fost preparator şi asistent la microbiologie si anatomie patologica la I.M.F. Cluj între 1949-1958, cercetător şi cercetător principal, şeful laboratorului de anatomie patologică al Institutului Oncologic din Cluj între 1958-1978. A primit în 1980 Premiul „Victor Babeş” al Academiei Române pentru lucrarea “Imunitate şi cancer”.

Intre 1990-1997 a fost profesor de morfopatologie la I.M.F. Tg.Mureş, între 1993-2003 profesor de morfopatologie la Facultatea de Medicină a Universitaţii din Sibiu şi între 1998-2005 profesor de morfopatologie la Facultatea de Medicină şi Farmacie a Universitaţii din Oradea. A ocupat funcţiile de prorector la I.M.F. Tg.Mureş (1984-1986),  decan la facultatea de medicină a U.M.F. – Tg.Mureş (1984-1990) şi secretar ştiinţific la U.M.F. Tg.Mureş (1990-1997).

In 1991 devine membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, iar în 1994 membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Tot în 1994 devine profesor invitat la facultatea de stomatologie a Universităţii din Oslo. In 2000 este făcut Senior al Municipiului Tg.Mureş, în 2001 primeşte Diploma de onoare a U.M.F. Tg.Mureş şi în 2002 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din Sibiu.

Preocupările principale au fost reprezentate de diagnosticul tumorilor maligne, în special al limfoamelor maligne, studiul unor leziuni limfoproliferative cu tendinţă de transformare limfomatoasă, în special limfadenopatie angioimunoblastică, granulomatoza limfomatoidă, boli autoimune (tiroidită Hashimoto, sindrom Sjøngren). De asemenea, activitatea sa de interes s-a îndreptat şi asupra modificărilor microscopice ale organelor limfatice în organisme cu cancer, indicând existenţa unei reacţii imune a organismului împotriva propriei sale tumori, precum şi semnificaţia atrofiei constante a timusului ca si a comportării diferitelor categorii de mastocite. Alte domenii de intere abordate au fost particularităţile evoluţiei sindromului de imunodeficienţă câştigată la copii: predominanţa formelor de boală cu evoluţie rapidă, incidenţa scăzută în infecţiile oportuniste în raport cu cele banale, ca şi a complicaţiilor tumorale, în funcţie de această evoluţie şi diagnosticul microscopic şi patologia unor tumori animale: tumorile oculare bovine, sarcoidoza ecvină, boala Marek.

Rezultatele au fost prezentate la reuniuni internaţionale de la Moscova (1962), Varşovia (1963), Florenţa (1974), Paris (1991), Ottawa (1996), Rio de Janeiro (1998). A realizat peste 200 de publicaţii în reviste din ţară şi străinătate, dintre care principale publicaţii sunt: „Cancerul colului uterin” (împreună cu I. Chiricuţă) – 1972; „Diagnosticul citologic şi histologic al limfadenopatiilor” (împreună cu I. Macavei) 1978;  „Imunitate şi cancer” (Premiul V. Babeş al Academiei Române – 1980; „Limfoamele maligne” (împreună cu G. Oltean) – 1997; „Semiologie şi Propedontică chirurgicală”, vol. I – 1989, din „Tratat de Patologie Chirurgicală” (împreună cu E.V. Bancu); „Anatomie Patologică Generală” – 2002 .                             

Jung Ioan (n. 1940)

Născut la  4 aprilie 1940, în Cenadul Vechi, judeţul Timiş a absolvit facultatea de medicină a UMF Tg. Mureş, în anul 1964. În timpul studenţiei a devenit, prin concurs, extern (1962-1963), apoi intern preclinic la disciplina de morfopatologie (1963-1965). Între 1965-1969 a fost medic de circumscripţie la Răstoliţa, judeţul Mureş. In acestă perioadă a fost numit medic expert delegat, pentru efectuarea autopsiilor medico-legale pe fostul teritoriu al raionului Topliţa. In 1969 s-a  întors la disciplina de morfopatologie, îndeplinind funcţiile de asistent stagiar (1969-1972) şi asistent universitar (1972-1977).    In anul 1972 a susţinut susţinut examenul de medic specialist, în specialitatea anatomie patologică şi medicină lagală.

Între 1978-1990 îndeplineşte funcţia de şef de lucrări. În 1990 obţine titlul de medic primar în specialităţile de anatomie patologică şi medicină legală. Între 1990-1997 este conferenţiar, iar din 1997 profesor universitar. În acelaşi an a fost numit şeful Disciplinei de Morfopatologie şi şeful Secţiei de Anatomie Patologică a Spitalului Clinic Judeţean Mureş. Intre anii 1972 - 1989 a lucrat cu indemnizaţie în laboratorul de histopatologie a Institutului de Medicină legală "Prof. Dr. Mina Minovici" Bucureşti, Laboratorul Exterior Tg. Mureş. În laboratorul de anatomie patologică a Spitalului Clinic Judetean Mureş a introdus, în 1998, examinările imunohistochimice. În 1992 a primit Premiul  Genersich acordat  de Institutul Naţional de Patologie din Ungaria, iar în anul 2000 a fost decorat cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios cu grad de Ofiţer.

In cadrul cursurilor de perfecţionare şi schimburi de experienţă a participat la un schimb de experienţă în 1991 la Institutul de Patologie a Universităţii de Medicină Szent-Gyorgyi Albert din Szeged (Ungaria), la un schimb de experienţă în 1992 la Institutul de Patologie nr. I a Universităţii de Medicină Semmelweis din Budapesta şi de asemenea, la  schimburi de experienţă, în anii 1992 şi 1993 la Departamentul de Patologie a Institutului de Oncologie din Budapesta. A obţinut o bursă DAAD în 1994, la Institutul de Patologie a Universităţii din Koln, Germania.

A fost membru în comisia medicală a CNCSIS, este membru în Comisia de Anatomie Patologică a Ministerului Sănătăţii, şi a fost invitat anual la Universitatea de Medicină Semmelweis din Budapesta ca visiting profesor.

A susţinut, în 1976, teza de doctorat, intitulată "Studiu privind diagnosticul emboliei amniotice şi rolul ei în tanatogeneză", sub conducerea Profesorului Dr. Doc. Zoltan Ander, IMF Tg. Mureş. A elaborat 234 de lucrări publicate in extenso (116) sau în rezumat (118) şi 61 au fost comunicate la diferite manifestări ştiinţifice. Problemele majore abordate în aceste lucrări au fost: complicaţii ale naşterii, moartea maternă, coagularea intravasculară diseminată, cardiopatia ischemică, histopatologie medico-legală, patologie buco-maxilo-facială, patologie ORL, patologie oftalmologică, stomatologică şi patologie tumorală (tumorile cavităţii bucale, ale faringelui, laringelui, colecistului, pancreasului, stomacului, cavităţii nazale, orbitei, tumorile ţesuturilor moi, tumorile copilului etc).                                     

 

Iaşi
Lazăr Wasserman (1909 – 1974)
Nascut în 1909 la Iaşi, Lazăr Wasserman a absolvit în 1929 Liceul Naţional din Iaşi şi în 1936 Facultatea de Medicină din Iaşi. Obţine în 1937 specialitatea în microbiologie, anatomie patologica şi chimie biologică. Incă din perioada studenţiei (anul I, 1932), începe să activeze ca aspirant bugetar la Institutul de Anatomie al Facultăţii, unde are privilegiul să lucreze sub conducerea marelui savant Gr. T. Popa, căruia i-a fost colaborator apropiat. Iniţierea în domeniul morfopatologiei a debutat la sfârşitul anului I de studii (anul 1930) când a fost admis să lucreze în Laboratorul de Histologie al Facultăţii, unde şi-a însuşit cunoştinţele teoretice şi tehnice de bază ale acestei specialităţi. In perioada când a lucrat la Laboratorul de Anatomie (1932 - 1940) a efectuat cercetări de morfofiziologie aplicând în lucrările experimentale informaţii din domeniile conexe morfologiei (biologie, fizică, fiziologie, microbiologie, patologie generală).

Din această perioadă pot fi menţionate 2 lucrări care s-au impus şi au fost citate în literatura de specialitate: "Les meninges, leurs dependances et leurs relations" şi "La cerebro-stimuline, t’elle qu'on la connait aujourd'hui", efectuate sub conducerea profesorului Gr.T. Popa. După ce între 1940 şi 1944 este pus în disponibilitate din motive rasiale, în 1944 este reintegrat preparator la Institutul de Anatomie, iar din 1945 devine asistent cu titlul de suplinitor (provizoriu) la Laboratorul de Fiziologie şi Fizică Nucleară, sub conducerea academicianului V. Raşcanu. In acelaşi an este numit asistent cu titlu de suplinitor la Laboratorul de Anatomie Patologică din Clinica Chirurgicală şi Ortopedică, la conducerea căreia era prof. Gh. Chipail, pentru ca în 1948 să devină şef de lucrări definitiv la acelaş laborator. Din 1949 este numit profesor suplinitor al Catedrei de Anatomie Patologică, pentru ca în 1950 să fie numit conferenţiar la aceeaşi catedră, iar ulterior să devină profesor. A obţinut titlul de Doctor în Medicină în 1967, iar în 1971 pe cel de Doctor Docent în ştiinţe.

Din 1970 a fost numit conducător ştiinţific de doctorat în specialitatea Morfopatologie. Intre anii 1950-1962 a fost titular la Disciplina de Istoria Medicinii, organizând această specialitate şi la I.M.F. Iaşi. In această calitate a elaborat numeroase lucrări privind tradiţiile vechi ale medicinii din Moldova, precum şi rolul deosebit al şcolii medicale ieşene în ştiinţa medicală românească. A colaborat la redactarea unor manuale de Istoria Medicinii publicate sub redacţia profesorului V. Bologa, în 1963, şi respectiv, 1970, publicând şi comunicând şi lucrări din acest domeniu.

Max Leibovici (1919 – 2000)
Născut la 31 octombrie 1919, la Botoşani, Max Leibovici a urmat cursurile primare şi liceale în localitatea natală. Studiile le-a continuat la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care le-a absolvit în 1950. Activitatea didactică a început-o din anii studenţiei (1949) ca preparator la Catedra de Anatomie Patologică. A parcurs treptele ierarhiei didactice: asistent (1950), şef de lucrări (1957), conferenţiar (1977) la Disciplina de Morfopatologie. In 1973 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale, specialitatea anatomie patologică, cu teza “Locul osteomielosclerozei în cadrul relaţiilor os-măduvă. Cercetări morfo-clinice şi experimentale asupra osteomielosclerozei”.

A predat la Disciplina de Morfopatologie la Facutatea de Stomatologie (1961-1962) şi la Secţia de Pediatrie. Din anul 1959 a fost normat cu activitate de predare în învăţământul postniversitar pentru disciplinele de anatomie patologică şi medicină judiciară. A avut o bogată activitate de redactare a unor tratate, monografii şi caiete de lucrări practice. A fost coautor la manualele de anatomie patologică, sub redacţia prof. A. Mureşanu (1962) şi E. Crăciun (1964). A editat manualul "Necropsia şi Semiologia anatomo-clinică" la Editura Medicală, Bucureşti (1967).

Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în 125 de lucrări comunicate la diverse congresc şi manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate şi în 59 de lucrări publicate în diverse reviste de specialitate. A abordat în lucrările sale cele mai importante domenii de morfopatologie vizând aspecte teoretice şi practice din patologia pulmonară, cardiacă, digestivă, şi renală.

S-a remarcat prin realizarea de multiple modele expelimentale pentru studiul unor afecţiuni întâlnite în patologia umană. A lucrat ca bursier la Catedra de Anatomie Patologica şi Clinica Medicala a Facultăţii de Medicină din Strasbourg, unde s-a instruit şi perfecţionat în probleme de osteoscleroză medulară. In paralel a desfăşurat o intensă activitate de asistenţă medicală în calitate de medic primar anatomopatolog la diverse spitale şi clinici universitare din Iaşi. In perioada 1952-1972 a îndeplinit funcţii ca director şi decan la Institutul de Invăţământ Postuniversitar, Filiala Iaşi şi de prodecan al I.M.F. Iaşi, Secţia de Invăţământ Postuniversitar.

A fost membru în consiliul de conducere al Societăţii de Morfologie Normală şi Patologică şi în colectivul de redacţie al publicaţiilor "Revue Roumaine de Morphologie et Embryologie" şi "Revista Medico-Chirurgicală" Iaşi. Prin activitatea de cercetare şi asistenţă medicală a contribuit la instruirea multor generaţii de medici. Conf. Dr. Max Leibovici a încetat din viaăţ la 24 august 2000 şi a fost înmormântat în Cimitirul Evreiesc din Botoşani.

Lorica Gavriliţă (1928 – 2003)
Nascută pe meleagurile Bârladului, prof dr. Lorica Gavriliţă a absolvit în 1947 prestigiosul Liceu "Iorgu Radu" şi în 1953 Facultatea de Medicină din Iaşi.

Formarea ca anatomo-patolog a început imediat dupa terminarea facultăţii, mai întâi în Laboratorul Institutului de Cercetări Medicale al Academiei R.S.R. Filiala Iaşi, apoi la Catedra de Anatomie Patologică a Facultăţii de Medicină, sub îndrumarea prof. S. Brătianu şi prof. L. Wasserman de a căror experienţă didactică şi ştiinţifică a beneficiat în mare masură.

Din 1958 parcurge toate treptete ierarhiei didactice până la titlul de profesor de Morfopatologie (1975), şef de disciplină. Prof. dr. Lorica Gavriliţă s-a distins prin remarcabile calităţi didactice, astfel că în activitatea de predare a urmărit în permanenţă introducerea concepţiilor şi achiziţiilor noi ale medicinii contemporane, corelarea noţiunilor teoretice şi practice de morfopatologie cu patologia clinică, iar prin prezentarea sistematică a acestor noţiuni complexe şi-a câştigat renumele printre studenţi şi rezidenţi pentru cele mai bune cursuri.

In anul 1969, a lucrat ca bursier OMS la Facultatea de Medicină din Paris, Laboratorul de Anatomie Patologică (Prof J. Delarue) şi Institutul de Histochimie (Prof R. J. Wegmann) unde a dobândit multă experienţă ce a fost ulterior valorificată în activitatea laboratorului din cadrul Disciplinei Morfopatologie. In peste 35 ani de activitate didactică şi ştiinţifică a format specialişti şi doctori în ştiinţele medicale care au abordat teme de cercetare cu mare impact în domeniul patologiei.

Ca metodologie de cercetare a utilizat metode experimentale de histochimie, de microscopie cu fluorescenţă tehnici de citochimie şi microscopie electronică. A fost pasionată de problemele majore ale morfopatologiei aducându-şi aportul mai ales în patologia digestivă prin studii de microscopie electronică a sistemului endocrin difuz gastrointestinal dar şi în patologia obstetricală şi ginecologică în morfopatologia timusului şi în patologia stomatologică. Ca o recunoaştere a întregii activităţi a primit medalii şi Ordinul Muncii clasa a III-a conferit de Consiliul de Stat. Eforturile didactice şi ştiinţifice au fost completate de cele privind organizarea şi îndrumarea activităţii Institutului de Medicină şi Farmacie în calitate de rector.

Gioconda Dobrescu (1926-2009)
A fost profesor universitar (1978-1993) la Disciplina de Histologie a U.M.F. şi şef de prosectură la Spitalele Socola şi Sf. Spiridon; din 1993 a devenit membru titular al Academiei de Stiinţe Medicale, iar din 1994 şi până în prezent, preşedinte al filialei Iaşi.

A urmat cursuri de specializare în 1971 la Londra şi Taplow privind imunologia şi microscopia electronică. A publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice în ţară şi în străinătate, în domeniul oncologiei, a patologiei endocrine, cutanate şi pediatrice ca şi lucrări de metodologie. Este coautor la volumele: “Tumori benigne şi maligne” (1983), “Actualităţi în hematologie” (1980) şi “Transmiterea sinaptică: repere structurale şi funcţionale” (1999).

Mihailovici Maria-Sultana
Născută pe 9 iulie 1942, la Bârlad a absolvit în 1966, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, iar în octombrie 1974 a devenit medic specialist anatomo-patolog; medic primar în specialitatea anatomie patologică din 1980. Un an mai târziu obţine titlul de doctor în medicină.

A parcurs toate treptele ierarhice universitare, devenind pe rând, prin concurs, în 1971 asistent universitar, în 1983 şef lucrări, în 1990 conferenţiar, iar din 1994 profesor universitar la disciplina de Morfopatologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi.

Este expert evaluator pentru competenţă şi ţinută ştiinţifică în activitatea de evaluare a cercetării din învăţământul superior din 2001.
Este preşedintele secţiei de Morfopatologie a Societăţii de Medici şi Naturalişti (2003), editor naţional al Societăţii Române de Citologie pentru revista Acta Cytologica (2004) şi membră a 6 societăţi naţionale şi internaţionale (1971 - Membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti Iaşi, 1977 - Membru titular al Uniunii Medicale Balcanice, 1984 - Membru al Societăţii Naţionale de Biologie Celulară Bucureşti, 1990 - Membru al European Cell Biology Organization; 1991-2005 Preşedinte al Societăţii Române de Citologie, afiliată la Federaţia Europeană a Societăţilor de Citologie şi la Academia Internaţională de Citologie, 1993 - Membru al societăţii Europene de patologie, 1997 - Membru al Academiei Internaţionale de Citologie).

A efectuat cursuri de specializare în citologie clinică, la Academia Internaţională de Citologie din Viena (1992) şi Freiburg (1995, 1999), cursuri de specializare privind limfoamele maligne – Thessaloniki, 1996, precum şi cursuri de Patologie neoplazică la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center, New York (2000).

Are peste 200 lucrări ştiinţifice, din care 82 publicate, precum şi 13 cărţi (Citologia gastrică în volumul Citologie Clinică, Edit. Mirton, Timişoara, 1996, Citologia revărsatelor seroase în volumul Citologie Clinică, Edit. Mirton, Timişoara, 1998, Morphopathology – Curs în limba engleză pentru studenţi, Editura Speranţa, Iaşi, 1999, Morfopatologia – Lucrări practice, Edit. SPERANŢA, Iaşi, 1999, Pneumoftiziologie II – Tuberculoza, Edit. DAN, Iaşi, 1999, Citopatologia cervico-vaginală, Iaşi, 2000, Helicobacter Pylori în patologia umană, sub redacţia Prof. Dr. C. Stanciu, Edit. DAN şi TEHNOPRESS, Iaşi, 2001, Actualităţi în morfopatologie – curs postuniversitar, coordonator Prof. Dr. Maria-Sultana Mihailovici, Editura Timpul, Iaşi, 2002, Interpretarea histopatologică a biopsiilor hepatice, Editura Timpul, Iaşi, 2002, Confruntări clinice – cazuri comentate, coordonator Prof. Dr. M. D. Datcu, Editura Junimea, Iaşi, 2003, Cancerul colorectal. Epidemiologie. Clinică. Prevenţie. Sub redacţia Prof. Dr. C. Stanciu, Editura Gr. T. Popa, Iaşi, 2003, Morfopatologie. Vol. I. Morfopatologie generală. S. Teleman, Maria-Sultana Mihailovici, Editura Edit. DAN, Iaşi, 2003, Morfopatologie. Vol. II. Morfopatologie specială. S. Teleman, Maria-Sultana Mihailovici, Editura Edit. DAN, Iaşi, 2003).

Doiniţa Rădulescu
Născută pe 12 iunie 1946, în oraşul Roman, judeţul Neamţ, a absolvit liceul „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi în 1964, iar în 1970 a absolvit Facultatea de Medicină a I.M.F. Iaşi.

A devenit intern preclinic prin concurs (1970 – 1972), la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Iaşi, doctor – medic în specialitatea medicină generală în 1972, apoi medic specialist de anatomie patologică în 1980 (Spitalul Recuperare Iaşi) şi medic primar gradul III în specialitatea Anatomie patologică şi Medicină legală, în 1990 (Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi). Obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale, în urma susţinerii tezei de doctorat: „Cercetări morfologice în melanoamele pielii” în iunie 1981.

A parcurs toate funcţiile din învaţământul superior medical devenind prin concurs asistent stagiar la Disciplina Morfopatologie (1972 – 1976), asistent universitar la Disciplina Morfopatologie (1976 – 1991), şef lucrări la Disciplina Morfopatologie (1991 – 1995), conferenţiar la Disciplina Morfopatologie (1995 – 1998), profesor universitar la Disciplina Morfopatologie 1998. Este director al departamentului de  ştiinţe morfologice în cadrul U.M.F. „Gr.T.Popa" Iaşi din 2000,  membru al Comisiei de Anatomie Patologică în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei din 2001, şi conducător de doctorat, în specialitatea Anatomie patologică din 2002; de asemnea este membru în Consiliul de administraţie al Spitalului Univesitar C.F.R. Iaşi, ca reprezentant la Senatului U.M.F „Gr.T.Popa" Iaşi.

Domeniile de interes din activitatea de cercetare au fost axate pe patologia digestivă (cancerul digestiv cu diverse localizări prin metode complexe vizând modalităţile de diagnostic precoce - aspecte citologice şi morfologice obţinute prin endobiopsii, relaţia dintre carcinoame şi procesele displazice, relaţia dintre polipi şi carcinoame, un loc aparte reprezentându-l investigaţiile privind citopatologia sistemului endocrin difuz al stomacului în ulcerul gastro-intestinal şi cancerul gastric, în care a utilizat metode complexe de histochimie, fluorescenţă şi microscopie electronică), patologia pielii (cercetări prin studii histochimice, imunohistochimice şi electronomicroscopice în melanoamele maligne), patologia obstretică şi ginecologică (lucrări care abordează studiul carcinoamelor genitale, teratoamelor, fibroamelor, endometriozei şi metaplaziilor endometrului), patologia pulmonară (particularităţi ale pneumopatiilor cu celule gigante sau boala membranelor hialine, corelaţiile cito-histologice în cancerul bronho-pulmonar).

In activitatea ştiinţifică a realizat partea morfologică a unui număr de 21 de contracte, în care au fost testate diverse medicamente de provenienţă românească. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate, iar 3 dintre ele au fost brevetate. Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în 350 lucrări, din care 15 publicate în extenso în reviste cu circulaţie internaţională, 70 în reviste naţionale, 111 publicate în rezumat în reviste cu circulaţie internaţională şi 245 în volumele de rezumate ale unor manifestări din ţară, precum şi 8 manuale didactice, monografii şi tratate.

Este membră în 7 organizaţii naţionale şi internaţionale (Societatea Română de Morfologie Normală şi Patologică, Societatea de Medici şi Naturalişti Iaşi, Societatea Română de Biologie Celulară, Societatea Română de Dermatologie, Societatea Medicală Balcanică, Societatea Anatomiştilor din România, Societatea Europeană de Patologie)

A primit Medalia universitară cu ocazia a 120 ani de Învăţământ Medical Superior Ieşean, la 4 decembrie 2000 şi Diploma de Excelenţă cu ocazia a 125 ani de Învăţământ Medical Superior Ieşean împreună cu Medalia comemorativă în noiembrie 2004.

 

Craiova
Ion T. Roşculescu (n. 1923)
S-a născut la 5 aprilie 1923 în comuna Greceşti judeţul Dolj. După absolvirea facultăţii de medicină din Bucureşti a devenit medic internist consultant (1950-1957) la Dispensarul Studenţesc şi Spitalul Nr. 2 Craiova; totodată profesează şi ca profesor de anatomie patologică, fiziopatologie şi biofizică la Scoala Tehnică Sanitară Craiova.

Devine medic anatomopatolog la Spitalul "Filantropia" Craiova (1952-1957), mai întâi specialist, apoi primar în 1962. In 1966 devine cercetător ştiinţific principal prin concurs la Institutul "Victor Babeş" Bucureşti, dar oferindu-i-se şi funcţia de director adjunct al Institutului "Victor Babeş" şi funcţia de conferentiar la Facultatea de Medicină Bucureşti spre a fi format în vederea şefiei de catedră la pensionarea Prof. Emil Crăciun, a renunţat ştiind că sunt şi alte cadre universitare bine pregătite peste care nu a vrut să treacă).

Devine doctor în medicină în 1970 şi apoi şef de lucrări suplinitor, apoi titular prin concurs, la Facultatea de Medicină din Craiova; în 1973 devine conferenţiar titular prin concurs la Facultatea de Medicină din Craiova, iar în 1991 profesor universitar titular prin concurs la Facultatea de Medicină din Craiova, până la ieşirea la pensie în 1993. A fost şeful Serviciului de Anatomie Patologică la Spitalul "Filantropia" Craiova (1952-1970) pe care l-a înfiinţat, dezvoltat şi dotat cu un laborator de patologie experimentală, cu o bază animalieră de peste 1500 de animale de laborator, cu posibilităţi largi de cercetare; între 1970 – 1993 a fost şeful Serviciului de Anatomie Patologică la Spitalului Clinic Judeţean Craiova.

Devine şef de disciplină la Histologie, Facultatea de Medicină Craiova (1971-1973) şi apoi şef la disciplina Morfopatologie, Facultatea de Medicină Craiova (1972-1993). A fost membru activ în grupul restrâns de lucru care să propună soluţii urgente pentru înfiinţarea Facultăţii de Medicină din Craiova, facând parte din colectivul care s-a ocupat ani în şir, începând din 1965, cu problema înfiinţării Facultăţii de Medicină din Craiova.

A avut funcţii de conducere în pregătirea a numeroşi medici secundari în specialitate în Serviciul de Anatomie Patologică al Spitalului Clinic Judeţean Craiova (devenit centru metodologic), medici specialişti şi primari. A fost preşedintele Secţiei de Patologie Comparată filiala Dolj, Craiova, preşedintele secţiei de Morfologie Normală şi Patologică filiala Dolj, şi preşedintele Comisiei de Invenţii şi Inovaţii, Direcţia Sanitară Dolj (1962-1970). A fost membru delegat (singurul) din partea Ministerului Sănătăţii la Al V-lea Congres Unional al Anatomopatologilor din Errevan, URSS, în octombrie 1971.

A avut un număr de peste 260 de lucrări ştiinţifice communicate şi prezentate la diferite simpozioane, manifestări ştiinţifice, congrese medicale din ţară şi străinătate dintre care un număr de peste 60 de lucrări au fost publicate în diferite lucrări de specialitate din ţară şi străinătate, în volumele lucrărilor ştiinţifice ale diferitelor simpozioane şi congrese pe plan local şi internaţional.  

 

Timişoara
Elena Lazăr
Născută Săulescu, la data de 27 ianuarie 1945 în comuna Săuleşti, Judeţul Gorj a urmat în perioada 1963-1969 cursurile Facultăţii de Medicină din Timişoara, specialitatea Pediatrie, absolvită cu media generală 9,50; în perioada 1969-1971 a fost intern preclinic la Institutul de igienă Timişoara, între 1972-1977, medic de Medicină generală şi apoi cercetător ştiinţific la Centrul de Cercetări Medicale Timişoara, iar din 1977, asistent stagiar la Disciplina de Morfopatologie a Institutului de Medicină Timişoara, prin concurs.

În 1980 a fost confirmată medic principal în specialitatea Anatomie Patologică şi Medicină Legală, cu media 9,73 (locul 1 pe ţară). In 1980 devine asistent (prin concurs) la Disciplina de Morfopatologie a Institutului de Medicină Timişoara. În 1983 obţine titlul ştiinţific de doctor în medicină. In 1990 devine medic primar gradul III în specialitatea Anatomie Patologică şi Medicină Legală, iar din 1990 şef de lucrări la Disciplina de Morfopatologie a Universităţii de  Medicină şi Farmacie Timişoara, prin concurs.

In 1995 devine conferenţiar universitar la aceeaşi disciplină, prin concurs, pentru ca în 1999 să fie avansată profesor universitar, prin concurs.

In prezent este şef de catedră la U.M.F. Timişoara, expert evaluator în Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) şi membră în: Societatea de Morfologie normală şi patologică din România; Societatea Europeană de Patologie, Comisia de specialitate Anatomie patologică din Ministerul sănătăţii şi Familiei; Comitetul de redacţie al Revistei de Morfologie şi Embriologie.

Activitatea de cercetare însumează 321 lucrări ştiinţifice, din care 56 lucrări publicate in extenso, 203 publicate în volume de rezumate în ţară şi străinătate, 62 comunicate la diverse manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. Activitatea publicistică cuprinde 8 cursuri de Morfopatologie pentru studenţi; 3 ghiduri de îndreptar de lucrări practice; 8 tratate cu tematică diversă (în colaborare); 1 tratat de imunohistochimie (prim autor).

 

 

Constanţa
Mariana Aşchie
Născută la 21 nov. 1949, la Constanţa este absolventă a Liceului “Mihai Eminescu” Constanţa, promotia 1969 şi a Facultăţii de Medicină Generală, IMF Bucureşti, promoţia 1975. Devine doctor în ştiinţe medicale, specialitatea anatomie patologică, la 4 mai 1995 (teza de doctorat cu titlul “Aspecte anatomo-clinice si histopatologice ale LMNH gastro-intestinale”, sub conducerea prof. Univ. Dr. Paul Nicolescu). Este confirmată medic principal în specialităţile Anatomie Patologică şi Medicină Legală, prin concurs în 1986, apoi medic primar în specialitatea Anatomie Patologică prin concurs în 1991.

In învăţământul superior devine şef de lucrări la Disciplina Morfopatologie, Facultatea de Medicina, Universtatea “Ovidius” Constanţa, prin concurs în 1991, apoi conferenţiar Disciplina Morfopatologie, Facultatea de Medicina, Universitatea ”Ovidius” Constanţa, în 1996 şi profesor universitar în 2001. De-a lungul carierei profesionale a ocupat o serie de funcţii în reţeaua sanitară: medic de medicina generala la cabinetul de intreprindere IMUM Medgidia, între 1975-1981, medic secundar Anatomie Patologica si Medicina Legala prin concurs, Spitalul Caritas, Bucuresti, 1982-1985, medic şef de secţie al Serviciului Clinic de Anatomie Patologica, Spit. Jud. Constanţa, prin concurs din 1991.

Are la activ 126 lucrari stiintifice publicate pe plan national si international, dintre care 20 cotate ISI, precum şi 9 cărţi de specialitate. Este director de proiect (VIASAN) şi responsabil de proiect (CEEX) in 5 programe de cercetare, şi membru executant in 13 programe de cercetare aflate in curs de desfasurare. Este membră in 13 societati stiintifice nationale si in 7 societati stiintifice internationale, membră in comitetul editorial al revistei “Romanian Journal of Morphology and Embriology” in Editura Academiei Romane şi în colectivul de redactie al  Revistei “Ars Medica Tomitana”. Este de asemnea, evaluator stiintific si monitor de proiecte de cercetare.