ePathology.ro

Iaşi
Lazăr Wasserman (1909 – 1974)
Nascut în 1909 la Iaşi, Lazăr Wasserman a absolvit în 1929 Liceul Naţional din Iaşi şi în 1936 Facultatea de Medicină din Iaşi. Obţine în 1937 specialitatea în microbiologie, anatomie patologica şi chimie biologică. Incă din perioada studenţiei (anul I, 1932), începe să activeze ca aspirant bugetar la Institutul de Anatomie al Facultăţii, unde are privilegiul să lucreze sub conducerea marelui savant Gr. T. Popa, căruia i-a fost colaborator apropiat. Iniţierea în domeniul morfopatologiei a debutat la sfârşitul anului I de studii (anul 1930) când a fost admis să lucreze în Laboratorul de Histologie al Facultăţii, unde şi-a însuşit cunoştinţele teoretice şi tehnice de bază ale acestei specialităţi. In perioada când a lucrat la Laboratorul de Anatomie (1932 - 1940) a efectuat cercetări de morfofiziologie aplicând în lucrările experimentale informaţii din domeniile conexe morfologiei (biologie, fizică, fiziologie, microbiologie, patologie generală).

Din această perioadă pot fi menţionate 2 lucrări care s-au impus şi au fost citate în literatura de specialitate: "Les meninges, leurs dependances et leurs relations" şi "La cerebro-stimuline, t’elle qu'on la connait aujourd'hui", efectuate sub conducerea profesorului Gr.T. Popa. După ce între 1940 şi 1944 este pus în disponibilitate din motive rasiale, în 1944 este reintegrat preparator la Institutul de Anatomie, iar din 1945 devine asistent cu titlul de suplinitor (provizoriu) la Laboratorul de Fiziologie şi Fizică Nucleară, sub conducerea academicianului V. Raşcanu. In acelaşi an este numit asistent cu titlu de suplinitor la Laboratorul de Anatomie Patologică din Clinica Chirurgicală şi Ortopedică, la conducerea căreia era prof. Gh. Chipail, pentru ca în 1948 să devină şef de lucrări definitiv la acelaş laborator. Din 1949 este numit profesor suplinitor al Catedrei de Anatomie Patologică, pentru ca în 1950 să fie numit conferenţiar la aceeaşi catedră, iar ulterior să devină profesor. A obţinut titlul de Doctor în Medicină în 1967, iar în 1971 pe cel de Doctor Docent în ştiinţe.

Din 1970 a fost numit conducător ştiinţific de doctorat în specialitatea Morfopatologie. Intre anii 1950-1962 a fost titular la Disciplina de Istoria Medicinii, organizând această specialitate şi la I.M.F. Iaşi. In această calitate a elaborat numeroase lucrări privind tradiţiile vechi ale medicinii din Moldova, precum şi rolul deosebit al şcolii medicale ieşene în ştiinţa medicală românească. A colaborat la redactarea unor manuale de Istoria Medicinii publicate sub redacţia profesorului V. Bologa, în 1963, şi respectiv, 1970, publicând şi comunicând şi lucrări din acest domeniu.

Max Leibovici (1919 – 2000)
Născut la 31 octombrie 1919, la Botoşani, Max Leibovici a urmat cursurile primare şi liceale în localitatea natală. Studiile le-a continuat la Institutul de Medicină şi Farmacie din Iaşi, pe care le-a absolvit în 1950. Activitatea didactică a început-o din anii studenţiei (1949) ca preparator la Catedra de Anatomie Patologică. A parcurs treptele ierarhiei didactice: asistent (1950), şef de lucrări (1957), conferenţiar (1977) la Disciplina de Morfopatologie. In 1973 a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale, specialitatea anatomie patologică, cu teza “Locul osteomielosclerozei în cadrul relaţiilor os-măduvă. Cercetări morfo-clinice şi experimentale asupra osteomielosclerozei”.

A predat la Disciplina de Morfopatologie la Facutatea de Stomatologie (1961-1962) şi la Secţia de Pediatrie. Din anul 1959 a fost normat cu activitate de predare în învăţământul postniversitar pentru disciplinele de anatomie patologică şi medicină judiciară. A avut o bogată activitate de redactare a unor tratate, monografii şi caiete de lucrări practice. A fost coautor la manualele de anatomie patologică, sub redacţia prof. A. Mureşanu (1962) şi E. Crăciun (1964). A editat manualul "Necropsia şi Semiologia anatomo-clinică" la Editura Medicală, Bucureşti (1967).

Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în 125 de lucrări comunicate la diverse congresc şi manifestări ştiinţifice din ţară şi străinătate şi în 59 de lucrări publicate în diverse reviste de specialitate. A abordat în lucrările sale cele mai importante domenii de morfopatologie vizând aspecte teoretice şi practice din patologia pulmonară, cardiacă, digestivă, şi renală.

S-a remarcat prin realizarea de multiple modele expelimentale pentru studiul unor afecţiuni întâlnite în patologia umană. A lucrat ca bursier la Catedra de Anatomie Patologica şi Clinica Medicala a Facultăţii de Medicină din Strasbourg, unde s-a instruit şi perfecţionat în probleme de osteoscleroză medulară. In paralel a desfăşurat o intensă activitate de asistenţă medicală în calitate de medic primar anatomopatolog la diverse spitale şi clinici universitare din Iaşi. In perioada 1952-1972 a îndeplinit funcţii ca director şi decan la Institutul de Invăţământ Postuniversitar, Filiala Iaşi şi de prodecan al I.M.F. Iaşi, Secţia de Invăţământ Postuniversitar.

A fost membru în consiliul de conducere al Societăţii de Morfologie Normală şi Patologică şi în colectivul de redacţie al publicaţiilor "Revue Roumaine de Morphologie et Embryologie" şi "Revista Medico-Chirurgicală" Iaşi. Prin activitatea de cercetare şi asistenţă medicală a contribuit la instruirea multor generaţii de medici. Conf. Dr. Max Leibovici a încetat din viaăţ la 24 august 2000 şi a fost înmormântat în Cimitirul Evreiesc din Botoşani.

Lorica Gavriliţă (1928 – 2003)
Nascută pe meleagurile Bârladului, prof dr. Lorica Gavriliţă a absolvit în 1947 prestigiosul Liceu "Iorgu Radu" şi în 1953 Facultatea de Medicină din Iaşi.

Formarea ca anatomo-patolog a început imediat dupa terminarea facultăţii, mai întâi în Laboratorul Institutului de Cercetări Medicale al Academiei R.S.R. Filiala Iaşi, apoi la Catedra de Anatomie Patologică a Facultăţii de Medicină, sub îndrumarea prof. S. Brătianu şi prof. L. Wasserman de a căror experienţă didactică şi ştiinţifică a beneficiat în mare masură.

Din 1958 parcurge toate treptete ierarhiei didactice până la titlul de profesor de Morfopatologie (1975), şef de disciplină. Prof. dr. Lorica Gavriliţă s-a distins prin remarcabile calităţi didactice, astfel că în activitatea de predare a urmărit în permanenţă introducerea concepţiilor şi achiziţiilor noi ale medicinii contemporane, corelarea noţiunilor teoretice şi practice de morfopatologie cu patologia clinică, iar prin prezentarea sistematică a acestor noţiuni complexe şi-a câştigat renumele printre studenţi şi rezidenţi pentru cele mai bune cursuri.

In anul 1969, a lucrat ca bursier OMS la Facultatea de Medicină din Paris, Laboratorul de Anatomie Patologică (Prof J. Delarue) şi Institutul de Histochimie (Prof R. J. Wegmann) unde a dobândit multă experienţă ce a fost ulterior valorificată în activitatea laboratorului din cadrul Disciplinei Morfopatologie. In peste 35 ani de activitate didactică şi ştiinţifică a format specialişti şi doctori în ştiinţele medicale care au abordat teme de cercetare cu mare impact în domeniul patologiei.

Ca metodologie de cercetare a utilizat metode experimentale de histochimie, de microscopie cu fluorescenţă tehnici de citochimie şi microscopie electronică. A fost pasionată de problemele majore ale morfopatologiei aducându-şi aportul mai ales în patologia digestivă prin studii de microscopie electronică a sistemului endocrin difuz gastrointestinal dar şi în patologia obstetricală şi ginecologică în morfopatologia timusului şi în patologia stomatologică. Ca o recunoaştere a întregii activităţi a primit medalii şi Ordinul Muncii clasa a III-a conferit de Consiliul de Stat. Eforturile didactice şi ştiinţifice au fost completate de cele privind organizarea şi îndrumarea activităţii Institutului de Medicină şi Farmacie în calitate de rector.

Gioconda Dobrescu (1926-2009)
A fost profesor universitar (1978-1993) la Disciplina de Histologie a U.M.F. şi şef de prosectură la Spitalele Socola şi Sf. Spiridon; din 1993 a devenit membru titular al Academiei de Stiinţe Medicale, iar din 1994 şi până în prezent, preşedinte al filialei Iaşi.

A urmat cursuri de specializare în 1971 la Londra şi Taplow privind imunologia şi microscopia electronică. A publicat peste 300 de lucrări ştiinţifice în ţară şi în străinătate, în domeniul oncologiei, a patologiei endocrine, cutanate şi pediatrice ca şi lucrări de metodologie. Este coautor la volumele: “Tumori benigne şi maligne” (1983), “Actualităţi în hematologie” (1980) şi “Transmiterea sinaptică: repere structurale şi funcţionale” (1999).

Mihailovici Maria-Sultana
Născută pe 9 iulie 1942, la Bârlad a absolvit în 1966, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, iar în octombrie 1974 a devenit medic specialist anatomo-patolog; medic primar în specialitatea anatomie patologică din 1980. Un an mai târziu obţine titlul de doctor în medicină.

A parcurs toate treptele ierarhice universitare, devenind pe rând, prin concurs, în 1971 asistent universitar, în 1983 şef lucrări, în 1990 conferenţiar, iar din 1994 profesor universitar la disciplina de Morfopatologie a Universităţii de Medicină şi Farmacie Iaşi.

Este expert evaluator pentru competenţă şi ţinută ştiinţifică în activitatea de evaluare a cercetării din învăţământul superior din 2001.
Este preşedintele secţiei de Morfopatologie a Societăţii de Medici şi Naturalişti (2003), editor naţional al Societăţii Române de Citologie pentru revista Acta Cytologica (2004) şi membră a 6 societăţi naţionale şi internaţionale (1971 - Membru al Societăţii de Medici şi Naturalişti Iaşi, 1977 - Membru titular al Uniunii Medicale Balcanice, 1984 - Membru al Societăţii Naţionale de Biologie Celulară Bucureşti, 1990 - Membru al European Cell Biology Organization; 1991-2005 Preşedinte al Societăţii Române de Citologie, afiliată la Federaţia Europeană a Societăţilor de Citologie şi la Academia Internaţională de Citologie, 1993 - Membru al societăţii Europene de patologie, 1997 - Membru al Academiei Internaţionale de Citologie).

A efectuat cursuri de specializare în citologie clinică, la Academia Internaţională de Citologie din Viena (1992) şi Freiburg (1995, 1999), cursuri de specializare privind limfoamele maligne – Thessaloniki, 1996, precum şi cursuri de Patologie neoplazică la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center, New York (2000).

Are peste 200 lucrări ştiinţifice, din care 82 publicate, precum şi 13 cărţi (Citologia gastrică în volumul Citologie Clinică, Edit. Mirton, Timişoara, 1996, Citologia revărsatelor seroase în volumul Citologie Clinică, Edit. Mirton, Timişoara, 1998, Morphopathology – Curs în limba engleză pentru studenţi, Editura Speranţa, Iaşi, 1999, Morfopatologia – Lucrări practice, Edit. SPERANŢA, Iaşi, 1999, Pneumoftiziologie II – Tuberculoza, Edit. DAN, Iaşi, 1999, Citopatologia cervico-vaginală, Iaşi, 2000, Helicobacter Pylori în patologia umană, sub redacţia Prof. Dr. C. Stanciu, Edit. DAN şi TEHNOPRESS, Iaşi, 2001, Actualităţi în morfopatologie – curs postuniversitar, coordonator Prof. Dr. Maria-Sultana Mihailovici, Editura Timpul, Iaşi, 2002, Interpretarea histopatologică a biopsiilor hepatice, Editura Timpul, Iaşi, 2002, Confruntări clinice – cazuri comentate, coordonator Prof. Dr. M. D. Datcu, Editura Junimea, Iaşi, 2003, Cancerul colorectal. Epidemiologie. Clinică. Prevenţie. Sub redacţia Prof. Dr. C. Stanciu, Editura Gr. T. Popa, Iaşi, 2003, Morfopatologie. Vol. I. Morfopatologie generală. S. Teleman, Maria-Sultana Mihailovici, Editura Edit. DAN, Iaşi, 2003, Morfopatologie. Vol. II. Morfopatologie specială. S. Teleman, Maria-Sultana Mihailovici, Editura Edit. DAN, Iaşi, 2003).

Doiniţa Rădulescu
Născută pe 12 iunie 1946, în oraşul Roman, judeţul Neamţ, a absolvit liceul „Garabet Ibrăileanu” din Iaşi în 1964, iar în 1970 a absolvit Facultatea de Medicină a I.M.F. Iaşi.

A devenit intern preclinic prin concurs (1970 – 1972), la Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Iaşi, doctor – medic în specialitatea medicină generală în 1972, apoi medic specialist de anatomie patologică în 1980 (Spitalul Recuperare Iaşi) şi medic primar gradul III în specialitatea Anatomie patologică şi Medicină legală, în 1990 (Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi). Obţine titlul de doctor în ştiinţe medicale, în urma susţinerii tezei de doctorat: „Cercetări morfologice în melanoamele pielii” în iunie 1981.

A parcurs toate funcţiile din învaţământul superior medical devenind prin concurs asistent stagiar la Disciplina Morfopatologie (1972 – 1976), asistent universitar la Disciplina Morfopatologie (1976 – 1991), şef lucrări la Disciplina Morfopatologie (1991 – 1995), conferenţiar la Disciplina Morfopatologie (1995 – 1998), profesor universitar la Disciplina Morfopatologie 1998. Este director al departamentului de  ştiinţe morfologice în cadrul U.M.F. „Gr.T.Popa" Iaşi din 2000,  membru al Comisiei de Anatomie Patologică în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei din 2001, şi conducător de doctorat, în specialitatea Anatomie patologică din 2002; de asemnea este membru în Consiliul de administraţie al Spitalului Univesitar C.F.R. Iaşi, ca reprezentant la Senatului U.M.F „Gr.T.Popa" Iaşi.

Domeniile de interes din activitatea de cercetare au fost axate pe patologia digestivă (cancerul digestiv cu diverse localizări prin metode complexe vizând modalităţile de diagnostic precoce - aspecte citologice şi morfologice obţinute prin endobiopsii, relaţia dintre carcinoame şi procesele displazice, relaţia dintre polipi şi carcinoame, un loc aparte reprezentându-l investigaţiile privind citopatologia sistemului endocrin difuz al stomacului în ulcerul gastro-intestinal şi cancerul gastric, în care a utilizat metode complexe de histochimie, fluorescenţă şi microscopie electronică), patologia pielii (cercetări prin studii histochimice, imunohistochimice şi electronomicroscopice în melanoamele maligne), patologia obstretică şi ginecologică (lucrări care abordează studiul carcinoamelor genitale, teratoamelor, fibroamelor, endometriozei şi metaplaziilor endometrului), patologia pulmonară (particularităţi ale pneumopatiilor cu celule gigante sau boala membranelor hialine, corelaţiile cito-histologice în cancerul bronho-pulmonar).

In activitatea ştiinţifică a realizat partea morfologică a unui număr de 21 de contracte, în care au fost testate diverse medicamente de provenienţă românească. Rezultatele acestor cercetări au fost publicate, iar 3 dintre ele au fost brevetate. Activitatea ştiinţifică s-a concretizat în 350 lucrări, din care 15 publicate în extenso în reviste cu circulaţie internaţională, 70 în reviste naţionale, 111 publicate în rezumat în reviste cu circulaţie internaţională şi 245 în volumele de rezumate ale unor manifestări din ţară, precum şi 8 manuale didactice, monografii şi tratate.

Este membră în 7 organizaţii naţionale şi internaţionale (Societatea Română de Morfologie Normală şi Patologică, Societatea de Medici şi Naturalişti Iaşi, Societatea Română de Biologie Celulară, Societatea Română de Dermatologie, Societatea Medicală Balcanică, Societatea Anatomiştilor din România, Societatea Europeană de Patologie)

A primit Medalia universitară cu ocazia a 120 ani de Învăţământ Medical Superior Ieşean, la 4 decembrie 2000 şi Diploma de Excelenţă cu ocazia a 125 ani de Învăţământ Medical Superior Ieşean împreună cu Medalia comemorativă în noiembrie 2004.